„Pescăruşul” opreşte pe scenă la Oradea

1  0  0  0 

Ultima premieră a Teatrului orădean, cea a piesei Macbeth, s-a bucurat de mult succes

Pentru montarea „Pescăruşului”, Teatrul orădean a colaborat cu regizorul rus Linas Zaikauskas şi cu scenografa, tot rusoaică, Margarita Misyukova.

Premiera, a cincea din această stagiune, se va juca joi, 5 februarie, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, de la ora 19. Distribuţia piesei este asigurată de actorii orădeni Corina Cernea, Denisa Vlad, Suzana Macovei, Ioana Dragoş Gajdo, Richard Balint, Alexandru Rusu, Sebastian Lupu, Daniel Vulcu, George Voinese, Sorin Ionescu, Pavel Sîrghi, Răzvan Vicoveanu şi Andrian Locovei.

Biletele s-au pus în vânzare la casa de bilete a Teatrului, la preţul - pentru premieră - de 15 lei. Casa de bilete este deschisă de marţi până duminică, între orele 10-13 şi 17-19.

Deoarece la fiecare reprezentaţie sunt puse în vânzare numai 140 de locuri, orădenii pot să îşi facă rezervări la numărul de telefon 0359.322.933 sau pe pagina web a teatrului, www.teatruloradea.ro.

„Pescăruşul”, de Anton Pavlovici Cehov, este un text care a devenit clasic, concentrat asupra a două problematici esenţiale, cea artistică şi cea a iubirii neîmpărtăşite.

Tânărul Konstantin Treplev caută să îşi definească orientarea artistică scriind piese de teatru inovatoare, experimentale şi abstracte. El organizează în cadru restrâns reprezentaţia uneia dintre aceste piese, oferindu-i rolul principal frumoasei Nina, femeia pe care o iubeşte cu patimă. Din nefericire, însă, dragostea nu îi este împărtăşită.

De fapt, niciunul dintre personaje nu se bucură de reciprocitatea sentimentelor din partea persoanei iubite. Purtată de ambiţie şi îndrăgostită de Trigorin, iubitul mamei lui Treplev, Nina fuge în capitală, cu gândul de a deveni actriţă. În figura ei se concentrează aproape toate semnificaţiile simbolice ale Pescăruşului. Cuvintele sale, repetate, „Eu sunt un pescăruş”, au devenit o frază-cheie a dramaturgiei universale, vorbind despre libertate, vise, idealuri şi distrugere, într-o reflecţie profundă asupra unicităţii vieţii.