BMW-eu contra OTL-eu

Ciudată şi foaita asta a noastră… Cu nici două săptămâni în urmă, un vatman a îndrăznit să evacueze din tramvai un boschetar fără bilet, a cărui duhoare îi ţinea la distanţă pe ceilalţi călători, dar care, săracul, şi-a spart capul căzând pe scara vagonului de băut ce era. S-au găsit destui să-l acuze pe angajatul regiei de transport că a comis un abuz. Chiar şi conducerea OTL - din păcate, zic eu - speriată probabil de mediatizarea incidentului şi vrând să se arate mai catolică decât papa, n-a găsit altceva de făcut decât să-l sancţioneze tot pe vatman.

După câteva zile, un controlor a fost snopit de un călător prins fără bilet, care n-a vrut să achite suprataxa stabilită de Consiliul Local pentru pasagerii clandestini. Din nou, o parte a ”opiniei publice” s-a situat tot de partea celui prins în ofsaid.

Ca şi cum necuratul ar fi plănuit succesiunea de asemenea incidente într-un timp scurt, săptămâna trecută s-a mai întâmplat un episod din care lefegiul public a ieşit jumulit: un şofer de BMW, oprit pe carosabil în apropierea Universităţii, unde strada este şi aşa îngustă, s-a înfuriat că şoferul unui autobuz l-a claxonat să-şi mişte maşina din drum, l-a urmărit până la capătul liniei, iar acolo i-a aplicat o corecţie, scoţând şi pistolul, ca să arate cine-i el. Parcă-parcă, de data aceasta, oamenii au părut nu mai compătimitori cu victima, ci mai necruţători cu agresorul.

Sunt tentat să cred, însă, că mai mult din cauza maşinii acestuia căci, spre nefericirea proprietarilor educaţi şi a conştiincioşilor muncitori germani care l-au construit, BMW-ul a ajuns simbolul cocalarului român. Ştie cineva că un intelectual de rasă precum Gabriel Liiceanu are şi el un BMW de care este foarte mândru şi pe care îl alintă Siegfried? Sunt convins că nu.

Dar, revenind la oile noastre (şi la lup), nici după ultimul incident n-au lipsit cei care să ia partea cui nu merita. ”Argumentul”? Păi, dacă şoferul autobuzului a claxonat, înseamnă că şi-a căutat-o cu lumânarea!

Cred că, oricât am încerca noi, bihorenii, ardelenii în general, să ne ”ocoşim” că ne-am deosebi de miticii care la Bucureşti ori Craiova scot ranga, bâta de baseball ori pistolul ziua în amiaza mare prin intersecţii, ne amăgim de unii singuri. Aşa cum în trafic nu suntem mai civilizaţi decât românii de peste Carpaţi, nici în mentalităţi, inclusiv în partizanate, nu suntem mai puţin becalizaţi. Compătimim cel mai adesea tot falsa victimă: pasagerul fără bilet, stăpânul de garaj fără autorizaţie, ce trebuie demolat, şoferul care se trezeşte cu maşina ridicată de hingheri după ce şi-a parcat-o aiurea, funcţionarul sancţionat pentru că trage chiulul…

Suntem atât de ”pe invers” încât nu mai rămâne decât ca, Doamne fereşte, să-l huiduim pe pompierul care stinge focul şi să-l lăudăm pe piroman…