Familia lui Moldovan

Deja fostul redactor şef al revistei Familia, Ioan Moldovan, este, din punct de vedere politic, suspect. Poetul umblă cu bidineaua plină de aracet în taşcă şi, în nopţile întunecoase, lipeşte afişe electorale cu PDL-işti de frunte, cum ar fi preşedintele Băsescu, premierul Boc sau consilierul Corcheş.

Şi din punct de vedere profesional poetul s-a dovedit o mare catastrofă. Pe timpul directoratului său a scăzut drastic producţia de lirică la hectar, critica şi-a pierdut din aciditate, proza e din ce în ce mai scurtă, iar un eseu ca lumea n-am mai văzut de la meciul de rugby dintre Irlanda şi Ţara Galilor.

Marius Batin este un fost sereist din Satu Mare, adus în echipa preşedintelui Radu Ţîrle. El e un tip ascultător, dar cum în ultima vreme asculta cam tot ce se discuta în biroul preşedintelui, trebuia îndepărtat. Şi cum pe tovarăşul gradul nu-l poţi da afară ca pe o zdreanţă, s-a încercat îndepărtarea sa prin avansare. Unde anume? Exact, pe post de redactor şef la Familia.

La aflarea veştii, Brătienii s-au apucat cu falangele de ţeastă, iar liberalii orădeni şi-au smuls părul din cap, evident cu excepţia lui Bolojan, care preventiv umblă de ceva vreme tuns periuţă. Staff-ul liberal, întrunit de urgenţă, a exclamat ca domnişoarele de la bordelul din Brăila, când au fost vizitate de celebrul Terente: ”E groasă rău!”. Prin urmare, au dat-o la întors şi au decis ca de acum înainte niciodată domnul Ţîrle să nu aibă în mână concomitent şi canistra de benzină şi chibriturile. Nimic mai normal, pentru că de obicei la orice decizie a acestuia situaţia devine explozivă.

E surprinzător cum un partid de dreapta poate lua aşa măsuri stângace. Cel puţin în politica de cadre, e o vraişte exemplară. Acolo unde ar avea oameni pe care să-i impună la conducere, vezi Teatrul de Stat, se codesc, iar acolo unde n-au pe nimeni implementează sereişti de ziua a şaptea.

S-ar putea însă ca schimbările dorite de domnul Ţîrle să fie influenţate de mesajul transmis de preşedintele ţării. Acesta, între două halbe de kefir, a constatat că hiba României e că sunt prea mulţi filozofi şi prea puţini tinichigii şi ospătari. Aşa, gestul de a-l înlocui pe filozoful Moldovan cu tinichigiul Batin capătă sens.

Schimbarea directorilor este deranjantă, dar suportabilă. Un inginer în locul altui inginer sau o economistă care preia funcţia altei colege cu aceeaşi calificare nu pot duce la bulversarea instituţiilor cu pricina. Dar e ruşinos ca în posturi unde se cere vocaţie să-ţi impui protejaţii numai pentru că “dacă noi dăm banii, tot noi punem şi oamenii”. Nimic mai fals. Banii nu-i dau nici consilierii judeţeni şi nici preşedintele CJ, banii vin de la noi, contribuabilii.

A trata revista Familia ca pe o gazetă de perete demonstrează nu doar lipsă de respect pentru literatura română, ci şi o nesimţire fără margini faţă de toţi bihorenii.