Primarul şi fotbaliştii

Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie. În turul campionatului, o echipă care trage la promovare, să zicem Internaţional Piteşti, vine la Oradea şi blătuieşte meciul. Lasă gaj 30 de mii de euro şi pleacă cu 3 puncte. Dacă în retur FC Bihor are nevoie de punctele respective, le primeşte, dar trebuie să dea banii înapoi. Dacă nu are nevoie de puncte, că nici nu pică, nici nu promovează, rămâne cu banii la teşcherea. Mai rămâne să identificăm a cui e teşchereaua.

Un alt exerciţiu de imaginaţie. Dacă nu vrem să “promovăm” în divizia C, echipa trebuie întărită. Se aduc trei brazilieni speriaţi care cer 5.000 de euro primă de instalare. Conducerea se revoltă şi pe bună dreptate. “Noi nu aducem gioarse de 5.000. Cereţi 15.000 şi 5.000 rămân în buzunarele noastre”. Mai urmează să vedem exact în buzunarele cui.

La zvonul că jucătorii care se hrănesc din banul public pun de blat la Arad, primarul Bolojan a mers direct în gura lupului, la vestiar. Acolo, vedetele care numai ce au scăpat de retrogradare s-au simţit jignite şi au părăsit vestiarul lăsându-l pe edil să vorbească la dulăpioare. Ieşirea fotbaliştilor s-a făcut intempestiv şi şontâc pentru că majoritatea sunt mereu accidentaţi la piciorul drept. Şi nici nu-i de mirare, la ce profesionişti sunt, mereu îşi dau cu stângu-n dreptu’. Să le acordăm totuşi circumstanţe atenuante, poate că era blat, dar banii nu ajungeau la ei, ceea ce, trebuie să recunoaştem, e destul de frustrant.

Oricum, la club e un haos fără margini. Când toată lumea te suspectează pe motiv că a sărit “U” Cluj la interval, tu, ca preşedinte de club, să declari că mergi cu juniorii la Arad, înseamnă că ai mâncat usturoi şi ai impresia că gura nu-ţi miroase. Şi apoi de ce neapărat trebuie băgaţi juniorii? De ce nu sunt introduse în primul 11 nevestele sau prietenele jucătorilor?

Dacă până acum mai erau naivi care credeau că se poate face performanţă pe banii Primăriei, adevărul trist a ieşit la iveală. Iar domnul Bolojan se uită la jucători cu o privire mai cruntă decât de obicei. Şi asta n-ar fi nimic, dar se uită printr-o lunetă, iar sub ea e o puşcă.

În pauza competiţională se va lăsa cu execuţii, deşi problema e delicată, fotbalul fiind un fenomen social. Din păcate, la Oradea a ajuns de-a dreptul fenomen medical, pentru că numai un nebun mai bagă 20 de miliarde de lei pe an într-o echipă de luzări. Soluţia? Un stadion frumos, echipe de juniori bine organizate şi o echipă de localnici care să plutească în divizia B - obiective perfect realizabile şi încă cu mai puţini bani. Iar dacă o apărea şi pe meleagurile noastre vreun Gigi să arunce cu euroii, poate ne-om gândi să aducem la Oradea mari echipe. Până atunci, rămânem cu ce vedem la televizor, dar măcar nu ne bagă nimeni mâna în buzunare.