Zoo în pericol

Când vine vorba de metode de trucare a licitaţiilor, imaginaţia oamenilor nu are limite. În prima fază se oferă o sumă infimă, care zdrobeşte orice concurenţă. În faza a doua se dă şpaga. Apoi, pe măsură ce lucrarea se derulează, apar fel de fel de completări la proiect, dispoziţii de şantier şi vicii ascunse, în aşa fel încât firma să-şi scoată pârleala cu şpaga şi, în plus, să facă ceva profit.

Şi, uite aşa, toată lumea e mulţumită, mai puţin beneficiarii, care se apucă de reparat după constructori la mai puţin de 5 minute după ce lucrarea a fost recepţionată. Nu întâmplător există deja foarte multe voci care cer ca nu preţul cel mai mic să fie criteriul de bază pentru adjudecarea unei achiziţii publice.

Licitaţia pentru reamenajarea Grădinii Zoologice pare să fie un astfel de caz. S-a estimat costul lucrării la o valoare de 18 milioane de lei. Şi cum erau destui doritori să îmbunătăţească confortul lighioanelor, câştigătorul a venit cu o ofertă fără replică: 13 milioane.

Când am văzut cine a câştigat licitaţia, optimismul meu s-a topit brusc. E vorba de aceeaşi firmă care a construit Bazinul Olimpic şi Orăşelul Copiilor. Cele două mari şi late investiţii ale epocii Filip au câteva caracteristici de neşters din memoria orădenilor.

Fără îndoială, nimeni nu poate pune la îndoială utilitatea lor. Dar au costat o grămadă de bani, calitatea lucrărilor a fost foarte slabă, iar termenele de predare s-au tot amânat fără ca pentru asta firma să sufere ceva.

Mai mult decât atât, am avut parte şi de nişte premiere la nivel mondial. Acoperişul retractabil al Bazinului Olimpic este acţionat pe baza unui ingenios dispozitiv format din 15 metri de sfoară şi două braţe vânjoase. Tot acolo am avut ocazia să văd pentru prima oară în viaţă inoxul care rugineşte şi faianţa care se sinucide, aruncându-se singură de pe pereţi.

Şi la Orăşelul Copiilor s-au petrecut lucruri interesante. Micuţii au avut ocazia, luni bune, să se joace acompaniaţi de zgomot de pickhammere, iar lucrările s-au terminat la mai bine de un an de la inaugurare.

Acum, însă, situaţia e mai delicată. Între timp s-a schimbat stăpânirea şi nu-i văd bine pe patronii care vin cu jalba-n mână la primar pe motiv că nu le ajung banii sau că durata de execuţie e prea redusă.

Eu m-aş bucura ca totul să fie în ordine dar, pe de altă parte, ar fi riscant să ne trezim că gratiile de la cuşca leilor sunt făcute din nuiele, că-s mai ieftine decât oţelul, sau că şanţul din faţa bârlogului ursului e prea puţin adânc, pentru că n-au fost bani destui de săpătură.

M-aş bucura nespus ca temerile mele să fie neîntemeiate, nu de alta, dar nu-i prea comod să vizitezi Grădina Zoologică cu arma în poziţie de tragere.