Gândul, exclusiv online de azi. Citeşte comentariile lui Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruţiu

Gândul, exclusiv online de vineri. Citeşte comentariile lui Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruţiu

De sufletul Gândului

Ziarul Gândul 4 mai 2005 - 8 aprilie 2011. Am dreptul să mă gândesc la dispariţia unui ziar ca la moartea unei făpturi omeneşti, astăzi, când mor cu zile oameni ţinuţi la poarta spitalului? Probabil că nu, dar nu mă pot împiedica să simt asta. Pentru că ziarul Gândul s-a născut, în chinuri, ca un copil. 100 de oameni, aruncaţi doar cu pixul şi blocnotesul în mână pe pajiştea din faţa Casei Scânteii, au ales să nu-şi caute de lucru fiecare unde-o vedea cu ochii, ci să facă un ziar nou din iarbă verde . CITEŞTE CONTINUAREA AICI


Care este viitorul ziarului gândul

Am urât presa scrisă pe hârtie pentru zeii falşi pe care i-a creat. Pentru monştrii sacri ai pastei de pix. Monştrii sacri şi bronzaţi. Bronzaţi de atâta plâns pe umerii sărmanilor zilei.
Am urât presa scrisă pe foi, pentru că de multe ori a vândut influenţă şi nu informaţie.
Am urât presa de tarabă pentru că face parte, prin exponenţii ei, din miezul reproşului pe care îi adresează politicienilor.
Am urât presa scrisă cu tuş pentru că prea des de pe cartea de vizită a unui ziarist parlamentar s-a tăiat, de parcă n-ar fi existat, cuvântul ziarist. Probabil că, în adevăratul lui sens, nici nu a existat. CITEŞTE CONTINUAREA AICI


Gândul a ales să trăiască

În urmă cu aproape 15 ani eram un puşti cu cerneală la gură. De vină era vechiul meu stilou Parker , pe care deseori, în timpul vreunei argumentaţii, îl rodeam agitat, de mi se făceau buzele şi limba violet. "Domnuuu', iar v-aţi murdărit de cernealăăă", mă mustrau amuzaţi elevii mei. Mulţi ani după ce l-am pierdut într-o delegaţie la mama dracului, buricele degetelor încă mi se încordau în vis pe grumazul lui delicat. CITEŞTE CONTINUAREA AICI

 

 

Versiune mobil | completa