Afară cu românii!

25  0  0  0 

PREMIER PĂCĂLICI. În luna aprilie a acestui an, aflat în vizită pe şantierul Autostrăzii de la Suplacu de Barcău, prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu felicita Bechtel pentru iniţiativa de a aduce constructorii români din Italia şi Spania. Chiar în acea perioadă, managerii turci pregăteau concedierea a sute de angajaţi români

O bombă socială şi economică e pe cale să explodeze la Autostrada Transilvania. Compania americană Bechtel îşi decimează angajaţii români, încălcând brutal atât legislaţia muncii, cât şi propriile reglementări interne.

Sub acoperirea unor evaluări profesionale - fictive, însă - românii sunt plătiţi cu 75% din salarii şi presaţi să plece “de bunăvoie”. În schimb, sute de turci primesc, la calificări inferioare, lefuri de trei sau chiar patru ori mai mari.

BIHOREANUL vă dezvăluie felul în care, pe tăcute, de la Autostrada Transilvania au fost daţi afară, doar în ultima lună, peste 200 de muncitori români, dar şi câteva motive pentru care preţul lucrărilor s-a triplat, fără ca în acest timp să fi fost dat în folosinţă măcar un singur kilometru.

Seduşi şi abandonaţi

Cu două săptămâni în urmă, un grup de muncitori şi maiştri de pe şantierele din Bihor ale Autostrăzii Transilvania au cerut ajutorul BIHOREANULUI pentru că, spun ei, ”presa e singura care ne mai poate salva”. Asta, sub protecţia anonimatului, fiindcă regulile firmei permit, automat, încadrarea îndrăznelii lor de a-şi spune păsurile în categoria ”abaterilor disciplinare grave”, ceea ce ar însemna, potrivit aceloraşi reguli şi în pofida legislaţiei româneşti, să fie concediaţi ”pe loc, fără notificare, preaviz şi plată”.

Mulţi dintre aceşti oameni au fost momiţi, cu doi ani în urmă şi anul trecut, să se angajeze la Bechtel, cu promisiunea unor salarii peste cele oferite de firmele de construcţii autohtone. Mulţi au venit din Tulcea, Mureş, Gorj, Constanţa, atraşi de mirajul unor lefuri de minim 14 milioane de lei ”în mână”. Însă, după ce şi-au lăsat familiile şi s-au mutat în tabăra de muncă la Chiribiş sau cu chirie prin Marghita şi satele învecinate, după ce au luat credite de la bănci, s-au trezit că, rând pe rând, îşi pierd locurile de muncă. Fără ca şefii direcţi sau conducerea firmei să le poată reproşa nimic concret, nemuncă sau indisciplină, ci doar pentru că în locul lor vor fi aduşi aproape o mie de muncitori turci!

Evaluări din burtă

A.B. are 30 de ani, e constănţean şi absolvent de facultate. Vara trecută, s-a angajat la Chiribiş. C.D. este orădean, are 50 de ani şi a lucrat ca specialist în construcţii toată viaţa. Sunt doar două dintre victimele unei adevărate ”epurări etnice” declanşate la Bechtel de aproape trei luni.

”Conform reglementărilor companiei, evaluările profesionale se fac trimestrial. La noi, s-a făcut o evaluare în aprilie, la care am primit nota 8, apoi am primit la o altă evaluare, în mai, tot nota 8, pentru ca apoi să aflu că nota mi-a fost schimbată, din 8 în 2. În iunie, am mai primit încă o evaluare, la care am fost notat tot cu 2”, povesteşte C.D.

Bărbatul spune că evaluarea sa a fost abuzivă. În primul rând, pentru că se interzice evaluarea în ritm lunar. Apoi fiindcă deşi ”procedura de evaluare periodică a performanţei” arată că ”persoana care răspunde de realizarea evaluării este supervizorul”, adică şeful direct (inginer sau maistru), notările au fost făcute de persoane necunoscute. ”Mi s-a spus că evaluarea mea, care e semnată indescifrabil, a venit de la Săvădisla, de la cartierul general Bechtel”, spune C.D. Un alt abuz este că, deşi a respins evaluarea şi a cerut explicaţii, pe care trebuia să le primească în 5 zile, omul nu le-a primit nici până acum.

Perfecţi, dar repetenţi

Puse la dispoziţia BIHOREANULUI, evaluările confirmă integral spusele muncitorilor. De pildă, evaluarea lui E.F. este de nota 10 la toate criteriile. La ”Siguranţă”, despre respectivul salariat se arată că ”demonstrează permanent angajament faţă de politica Zero Accidente şi susţine Programul de Siguranţă printr-un comportament sigur, respectând toate regulile”. La criteriul ”Performanţa de lucru” i se atestă că ”este responsabil pentru acţiunile sale şi efectuează sarcinile la timp, în mod constant şi la un standard ridicat, îşi exprimă ideile clar şi ascultă activ, abordează provocările legate de muncă cu entuziasm şi creativitate”. În ce priveşte ”Respectarea Procedurilor şi Reglementărilor Interne ale Companiei”, ”se comportă în conformitate cu reglementările şi procedurile proiectului”, iar la capitolul ”Prezenţă” spune că ”respectă programul de lucru şi vine la lucru în mod regulat, fără absenţe”. Totuşi, nota primită a fost 2. Adică, potrivit grilei de interpretare a notelor, ”angajatul nu reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu şi să răspundă aşteptărilor”.

”În această situaţie sunt vreo 200 de colegi. Toate evaluările s-au făcut din burtă. Nici măcar nu s-au obosit să inventeze abateri, fiindcă atunci trebuia să demonstreze că ne-au făcut referate pentru ele, de exemplu pentru indisciplină sau ineficienţă”, explică muncitorul.

Din poză

Notele de până la 6 inclusiv înseamnă că, automat, salariul se scade la 75%, iar angajatul poate fi concediat oricând, conform ”Procedurilor Interne” ale companiei. Acest risc îi pândeşte acum pe sute de angajaţi de la cele patru puncte de lucru din Bihor (Chiribiş, Suplac, Sărsig, Sălard), din toate departamentele (Structuri, Terasamente, Echipamente, Aprovizionare). Excepţie fac doar birocraţii (Protecţia Mediului şi Protecţia Muncii, Resurse Umane şi Administrare).

Relatările oamenilor sunt incredibile: ”La Echipamente, numai 55 din 130 de angajaţi au primit note de trecere. Restul au fost forţaţi de şefa de la Resurse Umane, Gabriela Pontoş, să-şi facă lichidarea, adică să plece singuri, cu un salariu şi jumătate compensaţie. Că altfel vor fi daţi afară cu nu ştiu ce literă din Codul Muncii şi n-o să-i mai angajeze nimeni. Numai 10 au refuzat să plece, şi pot fi concediaţi în orice moment. Cei care au plecat sunt consideraţi demisionari şi, după lege, nu au dreptul nici la ajutor de şomaj”, spune un muncitor.

Modul de ”evaluare” a fost în unele cazuri de-a dreptul batjocoritor. ”La Staţia de Betoane din Suplac, cinci colegi au primit note sub 6. Când au întrebat cine le-a făcut evaluările, că supervizorul lor nici n-a fost întrebat, un turc care venise de numai două săptămâni, pe nume Burhametin, le-a zis că s-a uitat în calculator şi le-a dat note după pozele din legitimaţii”, spune un alt muncitor. Cei cinci au făcut contestaţie la şefa de Personal, iar după câteva ore au fost chemaţi să li se dea decizia de scădere a salariului la 75% şi li s-a spus să plece.

Un alt muncitor afirmă că şefa Laboratorului din Camp Chiribiş a fost forţată să semneze evaluări primite în plic, de la Săvădisla, din Cluj, pentru 20 de angajaţi, motiv pentru care femeia vrea să şi plece de la Bechtel.

Invazie turcească

Anul trecut, un inginer din Târgu Mureş a refuzat să semneze recepţia unei lucrări de mântuială făcută de o echipă de fierar-betonişti turci. ”Aproape că a fost bătut. L-au evacuat cu forţa din Camp şi au pus afiş pe poartă că omul nu mai are voie să intre în tabără”, îşi amintesc oamenii un alt episod.

Toţi sunt revoltaţi că în locul românilor sunt aduşi turci, deşi majoritatea nu au permise de muncă eliberate de autorităţile române. Motivul? Şefii de departamente sunt turci, fiindcă Bechtel lucrează în România cu o firmă din Ankara, Enka, cu care a făcut un joint-venture (societate mixtă). Iar şefii îşi favorizează pe faţă conaţionalii, deşi turcii nu sunt mai breji cu nimic.

”Prăpădiţi care la ei acasă erau necalificaţi ajung aici şefi de echipă şi maiştri. Un necalificat turc ia 850 de euro pe lună, iar unul cu funcţie trece de 2.000 de euro, de trei până la şase ori mai mult ca un român. Banii îi primesc pe card, iar aici iau un fel de diurnă de 400 de euro sau, cum zic ei, "bani de fete". Tehnicienii de la firma franceză Scetaroute, angajată de Guvern să verifice calitatea lucrărilor, constată numeroase defecte la lucrările făcute de ei. Ca să nu li se mai vadă nepriceperea, mai nou turcii sunt "strecuraţi" în echipe cu români care să stea cu ochii pe ei şi să le facă treaba”, dezvăluie G.H.

Oamenii spun, totuşi, că în realitate niciun turc nu-şi ia leafa întreagă, fiindcă şefii îşi ”trag” un comision la fel cum păţeau, mai demult, căpşunarii români din Occident.

Căpuşe

Ca şi cum n-ar fi destul că sunt salarizaţi preferenţial, deşi legile româneşti interzic aceste discriminări, oamenii zic că turcii fură, de la mic la mare. ”Când fac eu achiziţiile cumpăr becuri pentru maşini cu un leu jumate. Când le face turcul, le ia cu 5-6 lei. Acelaşi tip de becuri, de la acelaşi furnizor”, zice I.J.

Un alt tehnician afirmă că, dincolo de găinării, se fură şi la scară mare. ”În acte, fierul-beton şi oţelurile ne vin din Turcia. În realitate, e marfă produsă la combinatele din Galaţi şi Târgovişte. Doar hârtiile sunt plimbate pe la Ankara”.

K.L. adaugă că unul din şefii de departamente şi-a făcut propria firmă, cu care asigură transportul materialelor de construcţii. ”Ne miram anul trecut că utilajele firmei americane, aduse din State, stăteau. În schimb, Bechtel plătea bani grei firmei turcului, Sedan”. Deloc întâmplător, aceeaşi firmă a fost amendată anul trecut de Garda de Mediu şi de Garda Financiară Bihor, după ce s-a descoperit că exploatează ilegal câteva balastiere din diferite localităţi şi că, tot ilegal, vinde balastrul către Bechtel. ”La acea vreme am atenţionat oficialii Bechtel să nu mai facă achiziţii ilegale de la Sedan”, îşi aminteşte subprefectul Traian Abrudan despre firma-căpuşă.

Tăcere

În timp ce pe şantierele Bechtel se întâmplă asemenea lucruri, pe site-ul companiei situaţia e descrisă în roz: ”Politica noastră este de a face achiziţii de la firmele româneşti şi de a maximiza ponderea forţei de muncă româneşti angajate în proiect”.

Pentru a afla poziţia firmei, BIHOREANUL s-a adresat, iniţial, responsabililor de la Chiribiş, dar aceştia au pasat problema către Bogdan Sgârcitu (foto), External Affairs Manager al proiectului Autostrăzii. Întrebările au atins toate punctele sensibile. Câţi angajaţi sunt români şi câţi sunt turci, şi care e dinamica angajărilor şi concedierilor? Cine şi de ce a făcut evaluările profesionale fictive şi în ce scop? Care sunt motivele aprecierii românilor, dintr-o dată, cu note ce-i trimit întâi la salarii reduse şi în şomaj? Au sau nu au turcii permise de muncă? Care e motivul pentru care, de pildă, divulgarea contractului individual de muncă ori organizarea unei greve sunt considerate ”abateri disciplinare grave” şi atrag concedierea pe loc? Cum respectă Bechtel propriul regulament, ce garantează ”şanse egale şi tratament echitabil, indiferent de naţionalitate, etnie şi rasă”? De ce ”importă” Bechtel materie primă fabricată, de fapt, în ţară? De ce nu compania americană, ci firma turcească Enka gestionează în realitate proiectul?

În loc de răspunsuri, oficialul de la Bucureşti a trimis un text care nu spune nimic: ”Evaluarea personalului este un proces uzual şi necesar. Proiectul Autostrăzii desfăşoară periodic evaluări pentru cunoaşterea performanţei angajaţilor. Toate informaţiile privind evaluările şi contractele de muncă sunt confidenţiale şi nu pot fi discutate în presă”. Atât...

Minus mare

Deşi ar trebui să fie primul care apără interesele angajaţilor, şeful de sindicat de la Camp Chiribiş, Carol Kovacs, nu e nici el mai vorbăreţ. Motivul, acelaşi: tot ce ţine de Autostradă e confidenţial. Întrebat, totuşi, ce face ca să-i reprezinte corect pe muncitori, Kovacs a spus doar că sâmbătă a avut loc la Săvădisla o întâlnire, dar a afirmat că aceasta nu s-a soldat cu niciun rezultat. Aşa că nu poate spune nici câţi colegi vor fi concediaţi, şi nici câţi au fost deja daţi afară.

Informaţiile sunt greu de obţinut chiar şi de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor. Inspectorul şef Liviu Lupea spune că instituţia pe care o conduce nu are o evidenţă clară a ponderii de angajaţi turci, şi nici nu poate arăta câţi au permise de muncă eliberate de autorităţile române. În schimb, e consternat de valul de concedieri. ”La începutul lunii iunie, în Bihor erau pontaţi la Bechtel 1.137 de persoane, iar la finele aceleiaşi luni mai erau 958. Este inexplicabil, în condiţiile în care Bechtel are aşa mult de lucru!”.

Oricum, cifrele furnizate de şeful ITM nu spun totul. Arată, într-adevăr, că au fost puşi pe liber 200 de oameni doar în ultima lună, dar nu-i cuprind şi pe cei aflaţi ”pe făraş”, cu salariu de 75% şi trimişi acasă să aştepte desfacerea contractelor de muncă.

Export-import

Abordat de BIHOREANUL, deputatul Cornel Popa, cel care în urmă cu cinci ani a făcut lobby insistent pentru construcţia Autostrăzii, pe vremea când Guvernul de atunci respingea până şi ideea, este extrem de tranşant pe acest subiect: ”Cunosc foarte bine situaţia şi ştiu şi eu că domnii de la Bechtel vor să aducă din toamnă 900 de muncitori turci. Dar n-o să rămână asta aşa, pentru că este inadmisibil. Bătaie de joc! Practic, în cazul ăsta, noi importăm forţă de muncă şi exportăm capital în Asia! Am cerut Companiei Naţionale de Drumuri şi voi cere şi Guvernului să fie mai rezervaţi cu plăţile către Bechtel, până vedem ce întorsătură iau lucrurile”.

Până ce autorităţile se vor dezmetici, un lucru e cert: deşi de patru ani se tot construieşte, pe Autostrada Transilvania ”circulă” doar turcii care vin s-o facă şi banii care ies din ţară. Cât despre români, n-au decât să dea în gropi...

"Bechtel îşi face o datorie din implicarea în comunitate, încurajând angajarea şi cooperarea prin participaţie publică. Proiectul va acorda atenţie specială problemelor comunităţii, pentru a asigura respectarea valorilor sociale şi culturale locale”. Deşi pe site-ul www.autostradatransilvania.ro Bechtel se laudă cu lozinci măgulitoare la adresa românilor şi le promite respect şi parteneriat, managerii turci îi tratează pe localnici ca pe nişte băştinaşi dintr-o ţară a lumii a treia

7,17
miliarde de euro a ajuns să coste Autostrada Transilvania după ce, în urmă cu doar 4 ani, preţul stabilit între Guvernul Năstase şi compania Bechtel era de 2,2 miliarde

NEVERENDING STORY
Început brusc, final necunoscut

Proiectul Autostrăzii Transilvania a fost demarat de Guvernul PSD, înaintea alegerilor din 2004. Potrivit contractului, încheiat fără licitaţie, Autostrada va avea 415 kilometri, între Oradea-Cluj-Târgu Mureş-Sighişoara-Braşov. Preţul urma să fie de 2,2 miliarde euro, iar termenul de finalizare anul 2012. Fiindcă în 2005 ministrul Transporturilor Gheorghe Dobre a încercat o renegociere a preţului, iar lucrările au fost întrerupte, termenul a fost prelungit până în anul 2013.

În Bihor se desfăşoară lucrări ce leagă Suplacu de Barcău de localitatea clujeană Mihăeşti (Secţiunea 3 B) şi cele între Suplac-Borş (Secţiunea 3 C). Traseul exact este Borş - Satu Nou (Biharia) – Fegernicu Nou – Chişlaz - Chiribiş - Suplacu de Barcău. Oficialii Bechtel au promis că anul acesta vor fi daţi în folosinţă, până în octombrie, primii 25 de kilometri de autostradă, pe teritoriul judeţului Cluj.

CEA MAI SCUMPĂ
Preţ triplat

De la preţul iniţial de 2,2 miliarde euro, Autostrada a ajuns să coste 7,17 miliarde euro, deoarece contractul permite companiei Bechtel să încaseze indexări în funcţie de fluctuaţia cursului valutar şi de cea a Indicelui Preţurilor de Consum.

Cotidianul a demonstrat recent, în baza unor calcule făcute de specialişti, că dacă Guvernul ar rezilia contractul, România ar face o economie de 3 miliarde euro, chiar dacă ar plăti companiei americane penalităţi de reziliere de un miliard de euro. Ca urmare, în loc să plătească 18 milioane de euro pentru un kilometru, ca acum, Guvernul ar putea încheia un contract la 9,5 milioane euro/km.

Bechtel a avut un contract la fel de discutabil şi în Croaţia, unde în 1998 a primit lucrări pentru 37 km de autostradă, cu 30% peste media europeană. La insistenţele UE şi opiniei publice, Guvernul de la Zagreb a reziliat contractul. În prezent, compania mai are în Europa o singură lucrare, primită de la Guvernul Albaniei în 2006, la 3,5 milioane euro/km, de cinci ori mai ieftin decât în România!