Cum şi-au tras udemeriştii vilă la şosea

BIHOREANUL prezintă modul incredibil de grosolan în care liderii locali ai UDMR au aranjat o licitaţie imobiliară cu Primăria Oradea. De pe urma acestei “afaceri în familie”, Fundaţia Partium s-a ales cu folosinţa unei vile de 230 metri pătraţi, aflate în plin centrul oraşului. Chiria e de doi bani, iar contractul de 10 ani, cu posibilitate de prelungire...

Povestea unui orădean

În urmă cu câteva luni, un cetăţean al Oradiei s-a gândit să facă un bine locuitorilor acestui oraş. Omul voia să înfiinţeze un centru de recuperare medicală. Miza pe o finanţare europeană şi spera să găsească, în Primăria Oradea, un partener de nădejde. Tot ce-i lipsea era un spaţiu pe măsură. A umblat omul ce a umblat şi i-au căzut ochii pe clădirea din strada Republicii 59. Locul unde funcţiona rău famatul “Roma Bar” era părăsit de ani de zile, mai mult o ruină decât vila elegantă construită la începutul secolului trecut.

Zis şi făcut! Ştiind că, odinioară, clădirea a fost a CFR-ului, întreprinzătorul s-a dus până la Cluj, la Regională. Acolo a aflat că, în 2007, imobilul trecuse în administrarea Primăriei Oradea. S-a dus atunci la Primărie. A depus cereri, a cerut acte, a umblat cu “săru’ mâna”… Şi a aflat că degeaba se munceşte, căci vila era deja dată demult, din 2005. “Cum adică, din 2005, când Primăria a preluat-o abia în 2007?”, a întrebat orădeanul. Discret, i s-a spus să nu se mai zbată: clădirea fusese licitată şi dată “cuiva de sus”. Fiindcă n-a vrut să rămână “ghiocel” în relaţia cu autorităţile, omul a venit la BIHOREANUL.

Cusută cu aţă... roşu-alb-verde

Ceea ce se poate citi în dosarul de licitaţie pentru închirierea clădirii întrece orice imaginaţie. Licitaţia pentru vila la care ar fi râvnit orice fundaţie sau firmă cu pretenţii a fost anunţată, dar nu în presa locală, ci într-un singur ziar bucureştean, şi nu oricum, ci în 30 decembrie, ultima zi de apariţie a publicaţiei pe anul 2005!

Nu-i de mirare, cu o atare “popularizare”, că la “licitaţia publică deschisă, fără preselecţie, cu ofertă în plic închis”, organizată la Primărie pe 11 ianuarie 2006, s-a prezentat doar cine trebuia. Adică două organizaţii maghiare surori, Fundaţia Partium Alapitvany şi Asociaţia Tinerilor Maghiari. Surori, fiindcă aşa cum reiese din chiar prezentarea depusă de Asociaţie la dosarul licitaţiei, Tinerii Maghiari stăteau cu chirie, pe 12 metri pătraţi, taman în sediul Fundaţiei Partium, care se află într-un apartament de pe Aleea Călinului.

Având de înfruntat o asemenea “concurenţă”, Fundaţia Partium a fost desemnată câştigătoarea licitaţiei, urmând să plătească lunar - ţineţi-vă bine! - 150 RON, adică un milion jumate de lei vechi, pentru micul palat de 231 mp, cu curte, grădină şi alte dependinţe. Pe contractul de închiriere, în dreptul rubricii “primar” se desluşeşte semnătura Rozaliei Biro, viceprimar UDMR.

Stăpânii Oradiei

Dacă ne uităm cine sunt cei care conduc Fundaţia Partium, nu e deloc greu de înţeles de ce a semnat Rozalia Biro “ca primarul”. Preşedintele fundaţiei este deputatul UDMR Lakatos Petru, iar locţiitorul preşedintelui e chiar viceprimăriţa Biro (care, semnând contractul, s-a pus într-un flagrant conflict de interese). Din “curatoriul” Fundaţiei mai fac parte preşedintele UDMR Bihor, Kiss Alexandru, mentorul Rozaliei Biro, şi senatorul UDMR Pete Ştefan. Printre membrii fondatori se regăseşte şi Fundaţia Mecena, o altă organizaţie condusă de aceleaşi figuri emblematice ale UDMR, celebră şi ea fiindcă a beneficiat de pleaşca imobiliară cu terenul din vecinătatea Ştrandului Municipal. Cum s-ar spune, pentru cel puţin 10 ani, pe bani de nimic, aceleaşi personaje au pus mâna şi pe unul din cele mai bune terenuri din oraş, şi pe fostul “Roma Bar”. Desigur, pentru a face acţiuni caritabile şi culturale pentru un număr total de “400 de membri şi simpatizanţi”...

Surprinşi şi acoperiţi

Puşi de BIHOREANUL în faţa datelor din dosar, eroii principali ai acestei afaceri, adică viceprimarul Rozalia Biro şi deputatul Lakatos Petru, au avut reacţii diverse. În vreme ce Biro îşi frângea degetele, Lakatos a spus că, din punct de vedere legal, fundaţia a îndeplinit toate condiţiile puse de Primărie pentru a câştiga licitaţia.

“Nu eu administrez Fundaţia... Ştiu că a câştigat licitaţia...” Atât a reuşit să şoptească viceprimăriţa. Deranjaţi de faptul că BIHOREANUL a descoperit manevrele la care au recurs pentru a pune mâna pe vilă, ambii reprezentanţi ai UDMR au încercat să împingă discuţia spre alte teme, cât mai departe de cea care conta.

Atât Biro, cât şi Lakatos s-au declarat supăraţi că Primăria nu a consolidat zidurile şi n-a reparat acoperişul clădirii, astfel ca Fundaţia să se şi poată muta. Deputatul chiar acuză Primăria că nu-şi face ordine în evidenţa patrimoniului imobiliar. Aşa explică el cum a fost posibil ca fundaţia să câştige, în 2006, un imobil care, conform Cărţii Funciare, avea să treacă la Primărie abia un an mai târziu, pe 29 mai 2007. “Nu s-a comis nicio ilegalitate. Restul e birocraţie. Despre această clădire s-a discutat în mai multe rânduri în Consiliul Local. Clădirea trebuia salvată şi ne-am gândit să facem ceva, căci are conotaţii literar-istorice pentru populaţia maghiară”.

Au dat ce nu era al lor

Dincolo de inadvertenţele birocratice invocate de deputatul UDMR, rămâne cel puţin ciudat că Primăria a dat în chirie o clădire înainte ca să fi obţinut dreptul legal de a o administra. Adică felul în care Primăria a scos la licitaţie un imobil asupra căruia nu avea niciun drept, la acea dată clădirea aflându-se în administrarea Ministerului Transporturilor.

Marcel Boloş (foto), directorul Adiministraţiei Imobiliare Oradea, cea care a organizat licitaţia, spune că acest lucru a fost posibil fiindcă proprietarul clădirii e Statul Român, iar Primăria începuse demersurile pentru obţinerea dreptului de administrare asupra ei. “Argumentul nostru a fost că în Legea administraţiei publice locale e prevăzut dreptul Primăriei de a gestiona domeniul public şi privat al localităţilor. Până acum n-a contestat nimeni argumentaţia noastră juridică, prezentată Consiliului Local, şi nici licitaţia”, încheie evaziv Boloş, fără să elucideze, însă, misterul.

Tot pe banii oraşului

Culmea e că, după ce s-au grăbit să-şi aranjeze licitaţia, cei de la Fundaţia Partium n-au apucat să se mute nici până acum în clădire. Aşteaptă ca Primăria să repare acoperişul şi să consolideze structura de rezistenţă a imobilului. Chiar dacă, la chiria pe care singuri şi-au stabilit-o, puteau face şi singuri aceste reparaţii. Merita! Oricum, fiindcă nu s-au mutat în clădire în decurs de trei luni de zile, riscă rezilierea contractului, fiindcă actul are o prevedere în acest sens.

Chiar asta ar putea fi soluţia onorabilă a acestei poveşti necurate! Capii UDMR ar putea să renunţe la palatul pe care oricum nu-l folosesc de trei ani sau, dacă are vână, Primăria le poate anula contractul. Ar fi, la urma urmei, mult mai legal decât a fost licitaţia! Şi moral, dacă tot se pretind curaţi în campania electorală...

---

MECENA ŞTRANDULUI
Teren de la Primărie, bani de la Budapesta

Licitaţia pentru clădirea în care se va instala Fundaţia Partium aminteşte izbitor cu ceea ce presa locală a numit “Afacerea Mecena”. În anul 2003, Primăria, cu largul concurs al Consiliului Local, a făcut cadou Fundaţiei Mecena un hectar de teren din Ştrandul Municipal al Oradiei. Terenul, ce valora atunci cel puţin 400.000 de dolari, a fost dat în folosinţă gratuită fundaţiei, pe 49 de ani, cu singura condiţie ca Mecena să ofere 20 de burse anuale a câte 10 milioane de lei, din care 10 la studenţi români. Altfel spus, pe nici 500 de euro lunar!

Fundaţia, condusă tot de liderii locali ai UDMR, la care s-a asociat şi omul de afaceri Alexandru Mudura, a primit din partea Guvernului maghiar 2,2 milioane de dolari, bani din care mai construieşte, în incinta ştrandului, încă un hotel şi un centru cultural. Fondurile, destinate iniţial unui proiect similar gândit de rivalul UDMR, Tokes Laszlo, au fost deturnaţi spre Fundaţia Mecena în urma lobby-ului făcut de Mudura pe lângă prietenul său Peter Medgyessy, pe atunci şeful Guvernului maghiar.

---

“MONUMENT” ISTORIC
Casa amantei poetului

Casa de pe Republicii nr. 59 are, aşa cum spune deputatul Lakatos Petru, “conotaţii literar-istorice pentru populaţia maghiară”. Aparţinând unui evreu bogat, în ea a locuit mult timp nepoata acestuia, Dorsy Brull Adel, cea care, vreme de 9 ani, a fost amanta poetului Ady Endre. Soţie de avocat orădean, Adel l-a “cucerit” pe artist pentru a-şi face gelos un alt curtezan, în 1903. Însă Ady a fost mistuit de pasiunea pentru ea, dedicându-i mai multe poezii, în care i-a anagramat numele în Leda. În cele din urmă, Adel l-a părăsit pe poet, pentru un alt bărbat, în 1912, despărţirea ducându-l pe Ady în pragul nebuniei.