În primii doi ani de detenţie, a împărţit o celulă cu alte 35 de femei, într-un corp de clădire în care, pe timp de iarnă, temperatura nu depăşea 4 grade, iar duşumeaua era un patinoar pe care cu greu puteai păşi fără să cazi. Apoi, au mutat-o într-o altă celulă, mai mică. Vorba vine, pentru că şi aici a stat cu alte 17 deţinute, pentru încă trei ani...
Pe 7 octombrie, Mariana Roşca, primul judecător român condamnat pentru corupţie, a ieşit pe poarta Penitenciarului de femei Târgşor, judeţul Prahova, şi s-a întors la Oradea. BIHOREANUL a reuşit, în premieră, să stea de vorbă cu fostul magistrat, al cărui caz a fost dat pe vremuri ca o pildă de luptă împotriva corupţiei. Chiar şi acum, după ce şi-a executat condamnarea, Roşca se declară nevinovată. Mai mult, şi-a propus să iasă la pensie doar după ce îşi va îmbrăca din nou roba şi va demonstra că procesul ei a fost o înşiruire de abuzuri şi erori judiciare…
“Sunt nevinovată”
Mariana Roşca a fost primul judecător din România pe numele căruia, după 1989, s-a emis un mandat de arestare, singurul dat vreodată în urmărire generală şi internaţională şi, totodată, magistratul cu cea mai ”grea” condamnare încasată pentru fapte de corupţie.
În 2003, printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fosta judecătoare a secţiei civile din Tribunalul Bihor a primit 11 ani de închisoare cu executare. Acuzaţiile erau luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu consecinţe deosebit de grave, şi veneau în urma unor autodenunţuri formulate în anul 2000 de lichidatorii judiciari Bereczki Iosif şi Valer Buda. Cei doi au declarat că femeia i-a obligat să plătească un miliard de lei vechi mită pentru a rămâne în funcţii, iar pe urmă a vândut, peste capul lor şi fără acceptul creditorilor, activele firmei Multimec Marghita cu mult sub preţul real, cauzând un prejudiciu de 15 miliarde de lei.
Confruntare cu spatele
Mariana Roşca a pledat “nevinovat“ de la bun început şi este convinsă că denunţătorilor ei li s-au dictat declaraţiile de către procurorul Ioan Moldovan (foto), actualul şef al DNA, cel care a anchetat-o. Motivul? Acesta venise de puţină vreme la Oradea şi era pus pe fapte mari. “Primele denunţuri aveau 4 rânduri pentru ca, mai apoi, să le tot completeze până când au ajuns la 4 pagini. Întâi au zis că nu le-am cerut nimic, doar că aşa au considerat ei, că trebuie să-mi dea. Apoi au revenit asupra declaraţiilor şi au zis că, de fapt, a fost o condiţie dată de mine pentru a le majora onorariul, iar apoi că i-am ameninţat cu schimbarea din funcţie dacă nu îmi dau. Au minţit, iar cea mai bună dovadă e că la confruntarea cu mine au cerut procurorului să mă pună să stau cu spatele, că nu puteau suporta să mă mai uit la ei. Iar acesta a făcut ca atare. Când nu poţi privi în ochi un om, e clar că nu-i în regulă”.
Fostul magistrat afirmă că încă din faza de anchetă i-a fost încălcat dreptul la apărare. “Am fost de două ori la Parchetul Curţii de Apel Oradea, la audiere, dar procurorul nu a fost interesat de adevăr. Mai întâi a încercat să mă lămurească să recunosc, iar apoi, când a văzut că nu mă poate convinge, m-a ameninţat făţiş: “Lasă că pun eu mâna pe tine şi ai să declari tot ce vreau eu””.
Din acest motiv, spune Roşca, când a aflat că va fi arestată, a ales să plece. “Mandatul de arestare nu era în regulă din start. Primisem în prealabil o citaţie, pe 20 iulie, ca să mă prezint pe 24 iulie la Parchet. A doua zi, pe 21 iulie, pe numele meu s-a emis mandatul de arestare, cu menţiunea că nu m-am prezentat la Parchet pentru 24 iulie. Este chiar de râs ce au făcut. Sunt sigură că dacă mă lăsam arestată m-ar fi supus unui regim de teroare, la unele presiuni care m-ar fi obligat să spun orice vor”.
Divorţată în lipsă
Prin urmare, pe 21 iulie, după o convorbire telefonică avută cu fostul ei soţ, procurorul Virgiliu Roşca, femeia s-a făcut nevăzută. “Plecasem din Sântandrei, unde stăteam pe timp de vară, la Oradea, la piaţă. M-a sunat soţul şi, de la primul său cuvânt, mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva. Avea o voce gravă. Mi-a spus că mă caută cinci poliţişti înarmaţi şi vor să mă aresteze. Era nervos, zicea că s-a certat cu ei, le-a spus că au venit după mine atâţia de parcă eram Carlos Şacalul, nu o femeie. Stăteam în piaţă, îl ascultam şi, la un moment dat, mi-am luat rămas bun şi i-am spus că nu ştiu când ne mai vedem, pentru că eu plec”, povesteşte Roşca.
La un an de la dispariţia ei, soţul judecătoarei a intentat proces de divorţ, unul din motivele invocate fiind chiar plecarea sa. Însă chiar şi atunci, magistratul afirma că nu a abandonat ideea de a o susţine pe soţia sa, pe care o considera nevinovată. “Personal, o cred nevinovată şi o voi sprijini până la capăt”, declara atunci BIHOREANULUI Virgiliu Roşca.
A stat ascunsă în Oradea
Poliţiştii au căutat-o pe judecătoare peste tot. Au dat-o în urmărire generală şi internaţională. Au bănuit ba că era la o mănăstire, ba prin sudul ţării la rude, ba în Germania, unde ar fi ajuns cu ajutorul soţului.
Mariana Roşca pretinde, însă, că în tot acel răstimp nu a ieşit din Oradea. “Nici n-am avut paşaport, nu aş fi putut pleca”. Unde anume a locuit, nu mai vrea să zică. Doar zâmbeşte şi schimbă subiectul. “N-am comis nicio ilegalitate. M-am sustras de la arestare. Nu e o faptă penală. Există repercusiuni doar dacă te sustragi de la executarea sentinţei. În cazul meu, Înalta Curte s-a pronunţat pe 23 septembrie 2003. Două zile mai târziu am fost la poarta IGP. Nu m-am predat la Oradea, pentru că cei de aici ar fi fost în stare să spună că ei m-au găsit”.
De la dosare, la goblen
Despre anii petrecuţi în spatele gratiilor, judecătoarea spune că au trecut extrem de greu şi că n-a cerut, nici n-a beneficiat de favoruri ori de condiţii speciale. “Adunaţi pentru cele două fapte, am primit în total 26 de ani de închisoare. De executat, 11. Mi-am acceptat situaţia şi nu a fost uşor. Mi-am distrus sănătatea acolo. De multe ori, simţeam că îmi pierd minţile. Ceream de lucru, făceam goblenuri, lucram la atelier, în club, orice. Încercam să fiu cât mai ocupată, ca să treacă timpul, să nu mă gândesc la ce mi s-a întâmplat. Doar grija pentru cele două fete ale mele şi dorinţa de a-mi dovedi nevinovăţia m-au ţinut în viaţă”.
Familia nu a vizitat-o foarte des, dar nu s-a supărat. Pe soţul ei l-a înţeles şi nu îl condamnă. “Nu puteam fi o tinichea după coada lui. Am hotărât de comun acord să divorţăm, urmând ca timpul să le rezolve pe toate. Mi-a întors spatele, n-a putut rezista şocului. Asta e...”, spune Roşca.
Dosar pierdut la CEDO
Între timp, fosta judecătoare a deschis un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. “Puteam cere revizuirea dosarului aici, în România, dar nimeni nu-mi garanta că nu s-ar fi repetat greşelile din timpul primului proces. Aşa că m-am adresat CEDO. În total sunt 12 capete de acuzare împotriva Statului Român. În primul rând, procurorul Moldovan nu era competent să mă ancheteze. Avizul pentru cercetarea mea a fost dat de un ministru secretar de stat şi nu direct de ministru, cum prevede legea. Apoi, mi s-a încălcat dreptul la apărare, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în proces”, enumeră Mariana Roşca.
Una peste alta, pentru abuzurile din procesul ei cere 95 milioane de euro. “Acolo nu au fost erori, ci abuzuri. Nu poţi spune că este o eroare când nu-mi dai dreptul la nimic. Iar cu soluţia de la CEDO, dacă va fi favorabilă, aici în România vor fi obligaţi să facă revizuirea dosarului meu”.
Dar mai e cale lungă. Asta, fiindcă plângerea ei la CEDO nu a fost încă admisă pentru că... s-a pierdut. Şi nu o dată, ci chiar de două ori! “Ultima oară, în vară. Am primit o înştiinţare despre ce s-a întâmplat şi că, din această cauză, cererea mea va fi analizată cu prioritate, pentru a mi se da răspuns dacă se admite sau nu”, afirmă Roşca.
Liberă şi nu prea
Deocamdată, încearcă să supravieţuiască. “Şi nu e simplu”, spune zâmbind. Are 59 de ani, o vârstă la care alţii se gândesc la pensie, nu să o ia de la capăt. A fost pusă în libertate condiţionat, pe motive de etate. Împlinise 55 de ani în timpul detenţiei, iar Codul Penal îi permitea să iasă din închisoare după executarea a jumătate din pedeapsă. Mai are un rest de 2.180 de zile, după care, timp de 4 ani, nu are voie încă să profeseze ca jurist, şi alţi 8 să deţină vreo funcţie. “Cine mă angajează la vârsta asta, ce altceva mai pot să fac? Deocamdată mă ajută fratele meu şi cele două fiice. E greu, dar ne vom descurca cumva”.
Deşi nu mai are zăbrele la uşi şi la geamuri, Mariana Roşca nu se consideră eliberată. Va fi doar după ce îşi va încheia socotelile cu trecutul, bântuit de procurorul Moldovan, pe care îl crede principalul vinovat pentru tot ce i s-a întâmplat. Şi-a propus să iasă la pensie în robă de magistrat. De astă dată pe uşa din faţă...
SCĂPATE
Colege de dosar
Judecătoarea Mariana Roşca şi colega ei, Elena Pop Blaga, au fost, la sfârşitul anilor ‘90, în centrul mai multor scandaluri de corupţie. În 1999, magistratele au fost denunţate de afaceristul Radu Pentie că i-ar fi pretins, prin intermediul judecătorului Dumitru Marc, între timp decedat, câte 10.000 mărci germane pentru soluţionarea favorabilă a dosarelor sale. Dosarul s-a închis prin scoatere de sub urmărire penală.
Elena Pop Blaga a avut şi propriul ei dosar de corupţie. În 2002, a fost arestată şi trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru că ar fi pretins şi primit 100 de milioane de lei vechi de la expertul tehnic Corneliu Huplea. Potrivit anchetatorilor, suma o răsplătea pe judecătoare fiindcă în dosarul de lichidare judiciară a unei firme a acceptat ca expertul să umfle devizul de evaluare a respectivei societăţi.
Spre deosebire de fosta ei colegă, care a fost condamnată şi încarcerată, după un proces de trei ani judecătoarea Pop Blaga a fost achitată şi repusă în drepturi, ca magistrat la Tribunalul Bihor. Acum aşteaptă ca CEDO să se pronunţe în procesul ei deschis împotriva Statului Român, în care solicită daune morale de peste un milion de euro.
“Şi-a executat condamnarea. Acum, e liberă să facă ce vrea”
Acesta a fost singurul comentariu smuls de BIHOREANUL şefului DNA Oradea, Ioan Moldovan, legat de eliberarea fostei judecătoare Mariana Roşca, condamnate în urma unui dosar instrumentat de el