La Lazăr, ca-n lagăr

2  0  0  0 

PUNCT-CONTROL! În Lazăr, liceenii intră doar dacă prezintă portarului carnetul de elev, iar uşile se deschid doar în pauze. Cine întârzie nu mai intră până în pauza următoare, iar de ieşit le e interzis înainte de ora 13. Directorul Ioan Micu (foto) spune că doar aşa învaţă elevii ce e disciplina...

Care părinte nu vrea să-şi vadă odrasla că face parte din elită, că învaţă de la cei mai buni şi că va fi, la rându-i, între cei mai buni? Pe acest lucru mizează şi cei care îşi înscriu copiii la Liceul Teoretic Aurel Lazăr, una dintre cele mai prestigioase şcoli din Oradea.

Elevii lăzărişti se plâng, însă, că directorul Ioan Micu exagerează cu stricteţea, transformând şcoala într-un liceu militar!

Ca-n cazarmă

În Lazăr domneşte liniştea, dar şoaptele elevilor se aud pe coridoare, vorbind a nemulţumire. ”Ni se scade nota la purtare pentru orice abatere, oricât de mică. În şcoala asta nu mai ai voie să greşeşti cu absolut nimic fără să fii taxat”, povesteşte unul dintre liceeni, sub protecţia anonimatului. Adolescentul exemplifică din propria experienţă şi cea a colegilor. ”Dacă reuşeşti să intri în şcoală fără carnet de elev şi ţi-l cere un profesor, iar tu n-ai ce să arăţi, te trimite acasă şi te pune absent toată ziua”, zice el.

Camarazii îi întăresc spusele fără excepţie. Se plâng în cor de uniformele impuse de conducerea liceului. Fără să fie întrebaţi dacă le place sau nu modelul, liceenii au plătit pentru ele şi trebuie să fie mereu atenţi ca ţinuta lor să le fie impecabilă. O cută pe sacou poate atrage atenţia profilor, care nu ezită să te sancţioneze, spun liceenii, şi să te trimită acasă să-ţi calci uniforma. ”Nu poţi nici să porţi haina de iarnă de o altă culoare decât una din cele patru impuse de şcoală: negru, alb, galben şi albastru. Dacă ai, de pildă, o geacă verde ori portocalie, nu intri în şcoală! Asta chiar dacă tu doar vii cu ea şi o dai jos cum ajungi în clasă”, povestesc liceenii. De asemenea, nu au voie să poarte pantaloni de sport decât la ora de educaţie fizică, iar cine e prins îmbrăcat cu pantaloni sport, este sancţionat... Tot cu absenţe în catalog.

”Ne f… viitorul”

Absenţele primite ”disciplinar” se cumulează, iar la final de semestru lăzăriştii se trezesc propuşi pentru scăderea notei la purtare. Aşa e legea în sistem: la zece absenţe nemotivate, un punct scăzut la purtare!

Dacă un elev e trimis acasă pentru că poartă altă culoare decât cele ”agreate”, profesorii îi pun cel puţin cinci absenţe, echivalentul orelor pe ziua respectivă. Iar până să rămână cu nota 9 la purtare nu mai e mult. Or, asta le afectează admiterea la facultate şi le barează calea celor care vor să urmeze o şcoală de poliţie sau una militară, unde nu se acceptă decât purtarea de nota 10. ”Ne f… viitorul dintr-o prostie!”, zice unul dintre liceeni, cu obidă.

Lăzăriştii nu se plâng doar de regulile pe care le consideră absurde, ci şi de faptul că directorul însuşi nu se poartă normal. ”Ridică tonul din te miri ce şi ne face vagabonzi, proşti, dobitoci. Unei fete i-a zis că-i curvă, pentru că aşa se îmbracă!”, se lamentează un adolescent.

Vocea ”tocilarului”

Culmea e că şi elevii cei mai cuminţi admit că directorul are ”unele ieşiri”. Redactorul-şef al revistei şcolii, Valeriu Cuc, elev în clasa a XI-a D, zice că situaţia nu-i chiar aşa neagră cum o pictează colegii, dar admite totuşi că ”domnul director are momente în care îşi pierde cumpătul”. ”N-am auzit să adreseze injurii elevilor. Doar ridică tonul, uneori exagerat de mult şi nejustificat…”, spune tânărul.

Referitor la regulile liceului, Valeriu crede că situaţia e totuşi echilibrată şi suportabilă. ”Obligaţiile şi drepturile din regulament sunt echilibrate. Suntem cunoscuţi ca un liceu aspru, cu unele reguli absurde, de pildă faptul că nu avem voie să folosim telefoanele mobile în şcoală”, zice adolescentul, având grijă să adauge şi faptul că, după părerea lui, unii colegi îşi merită soarta. ”Nu-s toţi, nici pe departe, nişte sfinţi”...

Argumentul cifrelor

Directorul Ioan Micu e de acord că regulile din Lazăr au o stricteţe aparte, dar spune că aceasta e motivată, utilă şi chiar necesară. ”Elevii trebuie sancţionaţi când sar calul. Lipsa de bun simţ şi grosolănia nu le tolerez, căci eu nu sunt servul lor!”, spune profesorul răspicat.

Dacă dorinţa pedagogului de a preveni ori amenda obrăznicia tinerilor este de înţeles, mai greu explicabilă e, însă, severitatea cu care conducerea şcolii pedepseşte ”gusturile” sau neglijenţa vestimentară a copiilor. Adică absenţele puse pentru purtarea hainelor ”civile” în locul uniformei sau a unui sacou şifonat. ”Şi eu am purtat uniformă în liceu şi nu m-a mutilat. Ar trebui să fie o onoare pentru ei să poarte uniforma Lazărului!”, argumentează directorul.

Micu prezintă şi statistica privind absenţele elevilor: în 14 zile, clasele de-a XI-a au acumulat 1.116 absenţe, iar cele de-a XII-a 1.031. Concluzia? Liceenii sunt chiulangii. ”Ce vor copiii ăştia, să nu mai vină deloc la şcoală?”, se întreabă profesorul. Iar aici nimeni nu-l poate contrazice.

La fel de imbatabil e şi bilanţul notelor la purtare: 52 de elevi au media scăzută până la 7, zece au fix 7, iar 11 chiar sub. Dintr-un total de peste 600 de elevi, câţi sunt în şcoală, proporţia celor pedepsiţi nu i se pare deloc exagerată directorului.

Ruşinaţi în public

O altă nemulţumire a unora dintre puştanii de la Lazăr este că unii dintre ei au fost umiliţi de faţă cu colegii. ”La finalul primului semestru şcolar, Micu ne-a scos la careu, unde a citit numele fiecărui elev cu nota scăzută la purtare şi a spus de ce au primit pedeapsa asta. Ne-a ruşinat, chit că noi am avut abateri mărunte…”, acuză adolescenţii atinşi de intransigenţa directorului.

Profesorul, însă, e fericit să audă reproşul acesta. ”Foarte bine că s-au jenat şi le-a fost ruşine, înseamnă că mi-am atins scopul! Sunt sigur că pe chestia asta nici n-o să-şi repete greşelile şi vor ţine minte o lecţie de viaţă”. Dură, dar necesară, spune directorul, fiindcă e mai uşor s-o încasezi când nu doare, decât să greşeşti la maturitate…

Love hurts

Restricţiile legate de uniformă nu sunt singurele plângeri ale lăzăriştilor, ei având şi alte ofuri. De pildă, în fiecare zi, trebuie să curăţe în sălile de clasă, să măture şi să şteargă praful. Dar din nou Micu are argumentul lui: dacă îi pune să cureţe pe copii, aceştia se învaţă să nu facă mizerie!

Un ultim ”capăt de acuzare” al tinerilor e că, pe lângă toate celelalte, sunt obligaţi să cumpere revista şcolii, ”Lăzăriştii”. ”Nu găsim nimic interesant acolo, dar trebuie să dăm pe ea 7 lei”, spune unul dintre elevi. Directorul nu le înţelege plângerea căci, spune el, revista e făcută special pentru ei şi tot ei o şi fac, profesorii fiind doar nişte îndrumători. În concluzie, e normal s-o şi cumpere. ”Pot fi acuzat de orice, dar nu că nu-mi iubesc şcoala…”, încheie Micu.

Judecându-l după tonul pătimaş, greu poate fi contrazis. Atâta doar că, după cum simt tinerii pe care el se străduie să-i mlădieze, uneori prea multă iubire strică. Mai ales dacă-i cu forţa.

FĂRĂ FUMURI

Care pe care

Anul acesta, elevii de clasa a IX-a din Lazăr n-au avut parte de tradiţionalul Bal al Bobocilor, pentru că directorul n-a vrut să-i lase în discotecă, unde îi suspecta pe tineri că vor fuma şi bea alcool. ”Nu mă fac eu sponsorul niciunui club din oraş. Dacă nu mi-a acceptat condiţiile, adică să nu le vândă copiilor alcool şi ţigări, nu mă duc şi pace!”, motivează Micu. ”Le-am oferit elevilor alternativa să facă balul în sala festivă a şcolii, dar n-au vrut”.

În semn de revoltă, tinerii n-au mai organizat nimic şi au preferat să rămână singurul liceu din oraş fără Bal de Boboci. Asta până de curând, când Consiliul Elevilor a revenit asupra deciziei şi a hotărât organizarea unui bal doar pentru boboci, în sala festivă. Semn că, totuşi, copiii au devenit ascultători, pe voia directorului…