Merg grămadă peste unguri

Merg grămadă peste unguri

Impactul cu o matahală de 140 de kilograme care fuge rupând pământul ca să taie calea adversarului are dramatismul unui accident rutier. Dacă l-a izbit din lateral îi dislocă umărul, dacă l-a prins din faţă îi rupe trei coaste.

 

Brutalitatea accidentărilor ar îngrozi pe oricine. Nu şi pe un rugbyst! “Lupta pentru balon e mai îndârjită decât în orice alt sport, dar dacă te-a prins microbul nu mai scapi”, spune Mircea Ţucudeanu, patronul echipei de rugby Spartan Oradea. Prima din ţară care s-a înscris într-un campionat străin ca să nu mai fie “faultată” de arbitri…

 

Adio, România!

 

A fost pe rând sudor, militar trimis în misiuni prin străinătate, gardă de corp… Acum e patronul firmei de pază Spartan şi al echipei de rugby cu acelaşi nume. Înalt de 1,92 metri, greu de 114 kilograme şi cu braţele bronzate rotunjind periculos tricoul la fiecare mişcare, orădeanul Mircea Ţucudeanu (foto), în vârstă de 35 de ani, are ceva din aerul unui om greu de contrazis.

 

De o simplitate cazonă, filosofia sa de viaţă întăreşte această imagine. “La război, primii mor proştii, apoi cei care nu respectă regulile. Abia pe urmă vin ghinioniştii. Aşa că, în viaţă, fii isteţ, învaţă regulile, ţine-te de ele şi o să reuşeşti!”, zice Mircea. Dar regulile nu sunt valabile pentru toată lumea. Când principiile sale au intrat în coliziune cu realităţile din ţară, orădeanul şi-a înscris echipa în campionatul Ungariei. “M-am săturat să mă "rupă" arbitrii la fiecare meci important”, îşi explică el gestul.

 

“Furăciuni” pe faţă

 

Mircea a înfiinţat echipa de rugby în 2005, la 6 ani după ce călcase pentru prima dată pe terenul de la Universitate, al echipei UAMT Oradea, la invitaţia unui coleg din armată. Anii petrecuţi în sala de kick-box şi instrucţia dură de la cercetaşii militari l-au ajutat să treacă mai uşor peste antrenamentele solicitante ale jocului de rugby. În câţiva ani, a reuşit să ocupe cu UAMT locurile trei şi patru în divizia A, echivalentul Ligii II din fotbal.

 

Când echipa s-a destrămat, Mircea a înfiinţat propriul club, Spartan Oradea, unde joacă şi acum în linia a doua pe grămadă şi ca prinzător. La o vârstă la care alţi sportivi s-au retras de mult, intră încă în teren cu toată determinarea. “Rugby-ul e, de fapt, o sumă de sporturi. Trebuie să ştii cum să cazi, să fugi, să te eschivezi şi să poţi să dai cu omul de pământ. Indiferent că el are 140 de kilograme şi tu doar 50, adversarul trebuie să rămână jos”, zice bărbatul.

 

Formată din foşti rugbyşti de performanţă, Spartan a câştigat locul 4 în ultimele trei campionate din divizia A. “Nu aveam nicio şansă la un loc mai bun, pentru că ne "rupeau" arbitrii. Trebuia mereu să câştige echipele din Bucureşti”. O fază antologică a avut loc la Târgovişte anul acesta, în primăvară. “Eu am marcat eseu şi arbitrul, în loc să ne dea punctele, mi-a spus: "Continuă!". Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru că m-am oprit, ne-a şi sancţionat, dând atacul nostru înapoi cu zece metri”, povesteşte Mircea.

 

Orădeanul spune că Federaţia Română de Rugby nu l-a sprijinit cu nimic. “Îţi cer deplasări de o mie de kilometri, dar nu îţi fac nici măcar rezervări la hotel, cu atât mai puţin să plătească un rând de echipament sau asistenţă medicală pentru un sportiv accidentat”. Numai anul trecut, patronul Spartan a cheltuit 1,2 miliarde de lei pentru susţinerea echipei. Când nu i-au mai ajuns banii pentru o deplasare, Federaţia l-a amendat cu 1.000 de euro, fiindcă nu s-a prezentat la meci.

 

"Echipă, caut oraş"

 

Revoltat, anul acesta Mircea şi-a înscris echipa în campionatul Ungariei. “Nu este mai ieftin, dar măcar nu ne fură pe faţă”, motivează orădeanul. Demersurile au durat o lună, dar a meritat. “În vară, le-am prezentat certificatul sportiv de la federaţia noastră, care atestă că suntem o echipă, şi le-am cerut acceptul să jucăm în campionatul lor. Au fost bucuroşi să ne primească fiindcă încearcă să ridice calitatea rugby-ului lor”, povesteşte Mircea. Patronul echipei s-a obligat faţă de federaţia ungară să-i respecte regulile, să asigure asistenţă medicală la meciuri, a depus o garanţie bancară de o mie de euro, a plătit o taxă de înscriere de 150.000 forinţi, echivalentul a 2.250 lei, şi şi-a legitimat jucătorii. Rămâne doar să-i bage în teren.

 

Băieţii se pregătesc deja pe brânci pentru meciul împotriva echipei Estergom, programat pe 20 septembrie. “Vrem o victorie de moral, pentru că e cea mai bună echipă din Ungaria. Ei dau cei mai mulţi jucători la naţională”.

 

Ţelul “spartanilor” este să ocupe încă din acest sezon cel puţin locul doi în campionatul ungar. “Poate aşa apar şi sponsorii sau primim o ofertă de a juca pentru un anumit oraş”, speră Mircea, convins că spartanii săi pot câştiga meci după meci în campionatul ţării vecine. Nu de alta, dar acolo vor înfrunta numai sportivi, nu şi “fluieraşi”…

 


 

SPARTANII
“Băieţi” până la capăt

 

Echipa Spartan Oradea este formată în cea mai mare parte din foşti juniori ai UAMT. Printre aceştia se numără Sebastian Filip, locul 8 şi 9 la campionatele mondiale din Peru şi Argentina, Claudiu Miheş, Ionuţ Mihiş şi Silviu Agape, cu mai multe selecţii la naţională, fraţii Ionuţ şi Marius Şandru, şi mulţi alţii.

 

Toţi au statut de amatori. Nu primesc niciun ban, joacă de plăcere. Lotul este atât de restrâns încât, în cazul accidentării unui jucător, acesta e musai să termine meciul. “La noi un titular trebuie să ducă în picioare un meci de 80 de minute, pentru că nu avem rezerve care să-l schimbe”, spune Mircea Ţucudeanu.

 

Cu toate acestea, antrenorul Ştefan Csornai (foto), jucător şi el în echipa Spartanilor, e convins că băieţii vor face faţă campionatului ungar. “Avem şanse certe. Depinde cum ne vom adapta noului regulament, care pune un accent mai mare pe securitatea jucătorilor”, spune Csornai.

 

Vezi galeria de imagini!

 

 

Versiune mobil | completa