Nepotul Mătuşii Bara

Nepotul Mătuşii Bara

Dacă e ceva care să definească Sânmartinul, atunci adevăratul “brand” al localităţii îl constituie nesfârşitele scandaluri pe marginea învârtelilor cu terenuri.

 

Indiferent cine a fost în fruntea comunei din 1990 încoace, fie s-a făcut complice la ele, fie s-a ferit să le pună capăt. Pentru că aici puterea, inclusiv cea de a impune primari prin cumpărarea voturilor, aparţine în mod real celor care au pus mâna pe pământuri înaintea proprietarilor de drept, vânzându-le rapid pe munţi de bani, cu singura grijă de a fi “atenţi” şi cu cei care, prin funcţiile ocupate în instituţiile administraţiei judeţene, Poliţie şi magistratură, le-ar fi putut tulbura afacerile.

 

Unul din artizanii cei mai pricepuţi în asemenea manevre a fost secretara Consiliului Local, Livia Bara, renumită pentru îndrăzneala de a ascunde actele funciare ale foştilor proprietari şi ale urmaşilor lor, dar şi de a fabrica altele, pentru moştenitori inventaţi. Prinsă acum câţiva ani cu documente măsluite de fostul prefect Ilie Bolojan şi silită să demisioneze, Bara nu a rămas, însă, fără un urmaş care să se ocupe mai departe de problemă: Florin Ciurdariu, nepot şi fin de cununie, şi-a înfiinţat o organizaţie care susţine că îi reuneşte pe foştii proprietari ai păşunii şi pădurii din satul Cihei, iar prin intermediul acesteia a pus mâna, deja, pe aproape o sută de hectare de teren. Prin fals şi impostură…

 

Baroana Bara

 

Secretară a Consiliului Local Sânmartin vreme de 14 ani, Livia Bara s-a dovedit mai înfiptă decât primarii care s-au perindat în fruntea comunei. Dar asta nu datorită stabilităţii conferite de statutul de funcţionar public, ci modului în care şi-a creat o reţea de susţinători printre aleşii comunei şi ai judeţului, precum şi între magistraţi şi poliţişti. Dacă vrei să moşteneşti un teren sau să cumperi unul sub preţul pieţei, la ea să te duci! – asta era recomandarea pe care o făcea orice localnic din Sânmartin amatorilor de chilipiruri imobiliare obţinute pe lângă lege.

 

După cum a dezvăluit BIHOREANUL într-o amplă anchetă jurnalistică realizată în urmă cu trei ani (facsimil), modul de operare al Liviei Bara era simplu. Funcţionara satisfăcea interesele imobiliare ale aleşilor locali, indiferent de culoarea lor politică, dar şi ale angajaţilor Primăriei, de la care obţinea apoi hotărâri de Consiliu şi decizii administrative favorabile sieşi şi clientelei. Cea mai frecventă metodă practicată de ea a fost reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri fără valoare ori fără pretendenţi, situate în afara intravilanului comunei, după care aranja schimbarea lor cu unele, mult mai valoroase, în intravilanul localităţii.

 

Cine-mparte…

 

Printre beneficiarii Liviei Bara s-au numărat, de-a lungul timpului, consilieri şi funcţionari precum Vasile Sferle (PSD), Elena Bolba (soacra ex-PD-istului Cozmin Bonica, trecut la PSD), Popa Gheorghe (a cărui nevastă lucrează în Primăria Sânmartin), Pop Elisabeta (fosta contabilă şefă a Primăriei), Silaghi Angela (referentă la Starea Civilă), Coş Lăcrimioara (angajată şi ea la Primărie), Fraiu Traian (tată de comisar la Garda Financiară), Bughiu Maria, dar şi mahări din Oradea, ca Pop Andrei Victor (prin filieră PSD), Puşcaş Avram (care cumpărase zeci de hectare la periferia comunei pentru a le schimba cu terenuri centrale), Ardelean Horia (medic cu nevasta fostă directoare a Centrofarm-ului ce-şi avea sediul în comună). Conform unei estimări neoficiale, prejudiciul total astfel cauzat patrimoniului comunei depăşea lejer, în anul 2005, suma de 30 miliarde de lei, la valoarea de atunci a banilor.

 

Aproape toate referatele pe care se bazau schimburile de terenuri erau întocmite de Bara, în pofida regulii conform căreia structura abilitată era compartimentul de specialitate al Primăriei, adică Biroul Agricol. De asemenea, terenurile date şi primite la schimb erau supuse doar expertizelor agricole, deşi în cazul suprafeţelor intravilane legea impune expertize tehnice, care să ţină seama de utilităţi precum apropierea de şosea ori accesul la electricitate, apă etc. Mai mult, ca din întâmplare, evaluările erau semnate de aceiaşi doi experţi agricoli: Mihai Vidican şi Andrei Gaspar, care au beneficiat şi ei de terenuri. Gaspar, de pildă, a primit un hectar în Sânmartin, în baza Legii 18/1991, ce permitea împroprietărirea specialiştilor cu o vechime de cel puţin 3 ani în agricultura socialistă, deşi nu lucrase niciodată la Sânmartin, ci la Hidişel.

 

… parte-şi face

 

Evident, Livia Bara nu putea face acte de caritate doar pentru alţii, ci s-a îngrijit şi de propriul clan. Astfel, ea a iniţiat un contract de schimb, aprobat prin hotărâre de Consiliu în iunie 2002, prin care o anume Daniela Piscoi devenea dintr-o simplă vânzătoare de magazin din Oradea fericita posesoare a 2 hectare în Beverly Hills, cartierul vilelor din Sânmartin. Terenul, evaluat atunci la o jumătate de milion de euro, l-a obţinut din proprietatea comunală, dând la schimb 6 hectare din extravilanul satului Cihei, pe care Piscoi le cumpărase cu mai puţin de 100 de milioane de lei vechi.

 

La prima vedere, s-ar putea crede că norocul dăduse peste tânără din senin. BIHOREANUL a descoperit, însă, şi "secretul" reuşitei: Daniela Piscoi era nimeni alta decât prietena lui Florin Ciurdariu, un nepot al Liviei Bara, cu care de altfel s-a şi măritat, naşă fiind chiar secretara Consiliului. Mai mult, acelaşi Ciurdariu a dat şi el la schimb peste 22.000 mp din extravilanul satului Cihei, unde la vremea aceea nu se putea construi, primind 7.200 mp în intravilanul comunei Sânmartin. Adică o suprafaţă mai mică, dar mult mai valoroasă.

 

Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda

 

În anul 2005, când învârtelile Liviei Bara au fost descoperite de prefectul de atunci, Ilie Bolojan, care i-a şi făcut funcţionarei un denunţ penal, nepotul femeii a găsit o altă modalitate de a rămâne activ în afacerile imobiliare. Amănuntul a ieşit la iveală abia de curând, datorită unei femei care a încercat ani în şir să recupereze terenurile deţinute de familia sa, dar care s-a lovit de numele lui Florin Ciurdariu ca de un zid.

 

”În anul 2005, după mai multe procese, Curtea de Apel Oradea mi-a recunoscut dreptul de proprietate asupra a 4.700 mp de teren arabil şi a 1.100 mp de fâneaţă pe vechiul amplasament, care avea în Cartea Funciară din Cihei numărul topografic 513. Dar, cu toate că sentinţa era definitivă şi executorie, nu m-am putut întăbula la CF pentru că terenul fusese deja dat de Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar unei alte persoane”, îşi deapănă Maria Paşca firul necazurilor cu clanul Bara. Femeia spune că, pentru a o îmbuna, Comisia funciară i-a oferit în schimbul celor 5.800 mp din spatele blocurilor ANL, un teren, tot de 5.800 mp, dar pe mlaştina din spatele poligonului Cihei, care în hărţile cadastrale purta numărul topografic 1099. Şi care, evident, avea o valoare de întrebuinţare mai mică decât terenul moştenit.

 

Aşa că, în 2007, Paşca a fost nevoită să deschidă un nou proces, pentru ca justiţia să oblige Comisia la punerea ei în posesie pe un amplasament similar ca valoare. A dovedit, cu expert, că “exista o disproporţie de valoare între terenul care a aparţinut familiei şi cel oferit de Comisie”. Tot cu expert topograf, a dovedit că un teren similar ca valoare era liber pe numărul topografic 605/6, şi că acolo merita 5.200 mp care echivalau cu cei 5.800 moşteniţi de ea.

 

Deşi justiţia avea să dea din nou dreptate femeii, Comisia a comunicat instanţei că şi terenul respectiv era deja atribuit “spre validare în vederea reîmproprietăririi” Asociaţiei de Pădurărit şi Păşunat Silva Cihei. Condusă de nimeni altul decât Florin Ciurdariu, nepotul Liviei Bara, prieten cu primarul Lucian Popuş (foto) şi… membru în Comisia de fond funciar! Adică părtaş la deciziile prin care s-au dat terenurile din Sânmartin, inclusiv cele cuvenite Mariei Paşca.

 

Mai iute ca legea

 

În timpul procesului, instanţa a reţinut că, în realitate, pe numărul topografic 605/6 erau 43.000 mp, iar Asociaţia primise de la Comisie 37.000 mp, astfel că din diferenţa foarte mare putea fi atribuit femeii un teren de 5.200 mp. În consecinţă, a obligat Comisia din Sânmartin s-o pună pe Paşca în posesie. Neavând încotro, Comisia locală a înaintat actele femeii către Comisia judeţeană, iar pe 10 ianuarie 2008 aceasta i-a emis titlul de proprietate, urmând ca apoi, în baza titlului, Comisia locală să-i facă şi punerea în posesie, conform titlului.

 

Numai că, mai departe, Comisia din Sânmartin, cea din care făcea parte Ciurdariu, a tergiversat din nou punerea în posesie. Motiv pentru care, după o lună, în februarie 2008, Paşca a mers cu executorul judecătoresc la Sânmartin, pentru a pune sentinţa în executare silită. Aici, surpriză: femeia a constatat că Asociaţia lui Ciurdariu se întăbulase deja pe terenul care în CF avea numărul topografic 605/6! Şi, cum avea să-şi dea seama mai târziu, nu oricum, ci printr-un fals, comis în complicitate cu conducerea Primăriei Sânmartin şi a unor funcţionari de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI).

 

”Un impostor”

 

”Ciurdariu a profitat că din septembrie 2007 avea un titlu de proprietate pe un teren înscris la CF pe numărul topografic 605, dar a înstăpânit Asociaţia pe numărul 605/6 prin corectarea cu pixul a titlului topografic iniţial, adică adăugând acel , sub pretextul că titlul original, cel de pe topo 605, fusese greşit”, a explicat pentru BIHOREANUL Teodor Coloja (foto), avocatul Mariei Paşca. Astfel, degeaba avea femeia şi sentinţă judecătorească şi titlu de proprietate, că nu-i folosea la nimic.

 

Avocatul făcuse însă o descoperire şi mai importantă, şi anume că Asociaţia lui Ciurdariu, de fapt, nu reunea urmaşii foştilor proprietari ai păşunii din Cihei. Şi, deci, nici nu avea dreptul de a intra în posesia acesteia. ”În 2006, Judecătoria Oradea a soluţionat un alt proces între Asociaţia lui Ciurdariu şi urmaşii adevăraţilor foşti proprietari, organizaţi în Composesoratul de Pădure Nufărul Seleuş. Or, instanţa respectivă consfinţise deja că păşunea din Cihei a aparţinut familiilor membrilor Composesoratului, şi nu celor din Asociaţie, niciunul din membrii organizaţiei lui Ciurdariu neputând demonstra că moştenea persoane care au deţinut terenuri pe păşune”, spune avocatul.

 

Curat ca lacrima

 

Contactat de BIHOREANUL, Florin Ciurdariu are, însă, o altă versiune, conform căreia adevăraţii impostori sunt alţii. Oricine, numai nu el. În primul rând, spune Ciurdariu, persoana care ”a tradus tendenţios”, din maghiară în română, documentele de Carte Funciară din Sânmartin dinainte de colectivizare. ”Datorită acelei traduceri greşite Judecătoria a dat dreptate Composesoratului în procesul cu Asociaţia”, pretinde Ciurdariu, omiţând însă că, nici la vremea procesului şi nici ulterior, nu a atacat în instanţă traducerea.

 

Pe de altă parte, Ciurdariu afirmă că după anul 1944 mai mulţi membri ai Composesoratului, din terenurile pe care le deţineau, au vândut o parte către localnici din Cihei. Dar tot el admite că nu are niciun act doveditor, ci doar că ştie acest lucru ”din spusele părinţilor”. Nici măcar unul dintre zecile de presupuşi cumpărători nu mai păstrează contractele de vânzare-cumpărare ”din cauza vicisitudinilor vremii”. Iar din Arhivele Naţionale, dublurile acestor contracte au dispărut, zice Ciurdariu, printr-o lucrătură a ”adversarilor Asociaţiei”.

 

Fac-totum

 

Despre ”corectura” grosolană făcută cu pixul în titlul de proprietate primit de Asociaţie pe numărul topgrafic 605, astfel încât organizaţia sa s-a întăbulat şi pe numărul 605/6, unde i se cuvenea teren Mariei Paşca potrivit sentinţelor judecătoreşti, Ciurdariu zice sec: ”Dacă s-a făcut o greşeală, n-au decât să răspundă funcţionarii de la Cadastru!”. Asta chit că ştie şi el, ca bun cunoscător al legislaţiei funciare, că în procedurile OCPI nu există procedura de ”corectare”, ci de ”înscriere a îndreptării erorii materiale”. Astfel că, legal, îndreptarea unei greşeli se face numai pe baza unei sentinţe judecătoreşti, prin care se constată greşeala, se anulează titlul de proprietate greşit şi se dispune eliberarea unui nou titlu, care să fie întocmit corect.

 

În fine, în legătură cu conflictul de interese în care se află în dubla sa ipostază de preşedinte al Asociaţiei dar şi de membru al Comisiei de fond funciar din Sânmartin, Ciurdariu pretinde că n-a făcut nimic ilegal. ”De fiecare dată când în Comisie se discută problemele cu terenurile Asociaţiei, eu mă abţin de la vot”, declară el, arătând că la fel procedează şi alţi membri ai Comisiei când se dezbate chestiunea pământurilor lor. Ca şi când nu ar fi limpede că el votează în favoarea celorlalţi tot aşa cum ei votează în beneficiul lui…

 

Procuror-spectator

 

Acuzând falsurile comise de Ciurdariu, Maria Paşca a depus anul trecut la DNA o plângere penală atât împotriva acestuia, cât şi a primarului Lucian Popuş, ca preşedinte al Comisiei funciare din Sânmartin, care cunoaşte învârtelile dar le aprobă tacit. Spre sfârşitul anului, însă, în ajunul Crăciunului, procurorul care s-a ocupat de caz, Dan Chirculescu, a soluţionat plângerea hotărând neînceperea urmăririi penale a celor doi.

 

”Şi-a însuşit argumentele lui Ciurdariu ca şi cum ar fi fost preocupat să nu-l contrazică, nu să afle adevărul cercetând actele false”, acuză Maria Paşca. Mai diplomat, avocatul femeii evită să comenteze soluţia procurorului, mărginindu-se s-o catalogheze ca fiind ”eronată”. Coloja afirmă, însă, că nu poate îngădui dezinteresul anchetatorului, astfel că a contestat rezoluţia la şeful DNA Oradea, Ioan Moldovan. ”Dacă şi acesta va menţine opinia subalternului, o vom ataca în instanţă”, precizează avocatul, adăugând că falsurile sunt prea evidente şi ”sar în ochi”.

 

Se adună

 

Teodor Coloja este convins că, în cele din urmă, instanţele de judecată vor constata şi sancţiona impostura lui Ciurdariu, mai ales că, între timp, o altă femeie, care tot din cauza lui nu poate intra în posesia terenurilor moştenite în Sânmartin, i-a adus la cunoştinţă şi alte isprăvi ale acestuia şi ale primarului Popuş.

 

Florica Burlea (foto) şi-a declarat şi pentru BIHOREANUL convingerea că vinovaţi sunt primarul şi nepotul fostei secretare a Consiliului: ”Am făcut cerere la Primărie pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri pe care le aveau părinţii şi bunicii mei, dar Popuş a refuzat să le soluţioneze şi m-a trimis cu ele la Ciurdariu. Ca şi cum nepotul lui Bara ar dispune de pământurile comunei, nu autorităţile!”. Mai mult, femeia spune că primarul nu doar a trimis-o la plimbare, dar a şi atribuit Asociaţiei terenul revendicat de ea, chit că familia sa nu fusese membră nici în vechiul Composesorat, nici în organizaţia lui Ciurdariu.

 

La fel ca Maria Paşca, şi Florica Burlea este convinsă că manevrele lui Ciurdariu n-ar fi fost posibile dacă acesta nu ar fi prietenul primarului Popuş şi nepotul Liviei Bara, cea care a pus la cale majoritatea afacerilor cu terenuri din Sânmartin. Căci, la fel ca întotdeauna, ce naşte din pisică şoareci mănâncă, iar aşchia nu sare departe de trunchi…

 


 

LATIFUNDIARUL

Afaceri de milioane

 

De la apariţia Legii 247/2005, cea prin care se redau păşunile şi fâneţele deţinute de fostele organizaţii de proprietari, Asociaţia lui Florin Ciurdariu s-a întăbulat pe 72 de hectare de păşune şi se pregăteşte să pună mâna şi pe alte câteva zeci de hectare de pădure. Valoarea terenurilor pe care deja s-a înstăpânit era estimată, înaintea crizei imobiliare, la aproape 10 milioane de euro

 


 

DEASUPRA LEGII
Vinovată, dar nepedepsită

 

Episodul care a dus la “dezrădăcinarea” Liviei Bara după 14 ani ca secretară a Consiliului Local Sânmartin s-a petrecut la 13 aprilie 2005. La acea dată, în urma sesizării prefectului Ilie Bolojan (foto), o echipă de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din Poliţia Bihor a descins la Sânmartin, ridicând nu mai puţin de 196 de hotărâri de Consiliu, plus alte documente care au stat la baza afacerilor ilegale cu terenuri: titluri de proprietate, contracte de vânzare-cumpărare şi de schimb al unor terenuri.

 

Poliţiştii au găsit-o pe Bara scufundată în maldărul de acte, încercând să găsească, pentru a o distruge, o hotărâre de Consiliu pe care ea însăşi o falsificase. Că Livia Bara avea motive să facă dispărute actele o confirma ulterior descoperirea stupefiantă a cel puţin două hotărâri cu numere de înregistrare identice, dar cu conţinuturi diferite. Un exemplar, cu aparenţe de legalitate, fusese trimis la Prefectură pentru a obţine avizul de legalitate, iar celălalt, cel ”cu bube”, fusese folosit pentru derularea afacerilor.

 

Supărată că învârtelile i-au fost stopate, Livia Bara a încercat la vremea respectivă să submineze credibilitatea prefectului Bolojan, dar şi a echipei BIHOREANULUI care a scris despre ea. ”Vă zic o bombă! Bolojan a primit şpagă un hectar în Sânmartin!”, afirma Bara pentru a explica de ce a căzut ”victimă”. Nici atunci şi nici ulterior, ea nu a reuşit, însă, să arate terenul cu care ar fi fost mituit Bolojan. După cum, deşi jurnaliştii BIHOREANULUI s-au pus la dispoziţia procurorilor, nu şi-a demonstrat nici acuza, vânturată prin presă, că aceştia i-au dat în vileag afacerile doar pentru că Bara n-ar fi acceptat să le cumpere tăcerea.

 

Scurgerea timpului şi numeroasele relaţii făcute în trecut au rezolvat, într-un fel, problemele penale ale fostei secretare. Culmea hilarului, Livia Bara a ajuns notar public, iar dosarul ei penal este în continuare pasat între poliţişti şi procurori, probabil până la prescrierea faptelor...

 

Vedeți ce vile au răsărit în cele două Beverly Hills-uri, create din jongleria cu pământurile Sânmartinului, în galeria de imagini.

 

 

Versiune mobil | completa