Patronul filozof

SOCIALIST DE DREAPTA. “Comuniştii nu greşeau spunând că omul e cel mai preţios capital. Atâta doar că rămâneau la lozinci”, zice managerul Cătălin Popa (foto), cu convingerea că “adevăraţii capitalişti ştiu că utilaje îşi pot cumpăra oricând, dar oameni mai greu”

E atât de pasionat de filozofie încât a studiat-o la faimoasa Universitate Sorbona. La Paris, a fost ziarist şi i-a luat interviuri unui vecin celebru, Emil Cioran. În cele din urmă, a ajuns, vorba lui Gigi Becali, un “filozof practician”: s-a aventurat în economie şi, în scurt timp, a gustat din cupa succesului.

 

Cătălin Popa, acţionar şi manager al unei firme de confecţii de înaltă tehnologie, nu s-a mulţumit, însă, s-o ducă bine doar el. Ghidat de învăţăturile hinduse dar şi de principiile managementului modern al resurselor umane, şi-a făcut părtaşi la succes şi angajaţii. Pe care, ca să-i ţină aproape, îi duce în vacanţă pe banii firmei. La “all inclusive”.

 

Între spirit şi materie

 

Născut la Braşov şi şcolit la Paris, Cătălin Popa a devenit orădean prin însurătoarea cu o bihoreancă din zona Tinca. Destinul lui nu e legat, însă, de un loc anume, aşa că se consideră un “cetăţean al lumii”. Par vorbe mari, dar mai tot ce povesteşte trimite la câte o vorbă cu tâlc sau o zisă celebră. Nici nu poate altfel, de vreme ce a studiat filozofia comparată şi ştiinţele religiei la Sorbona Paris IV, adică Sorbona aceea cunoscută, unde s-a specializat în islam şi hinduism.

 

Cu toate acestea, Cătălin a părăsit oarecum studiul filozofiei şi a ales s-o practice în viaţa de zi cu zi. Şi încă într-un domeniu care, aparent, e străin de filozofie: confecţiile de înaltă tehnologie, mai precis producţia de microfibre. Cum a ajuns aici? Pentru că nevoia îl învaţă pe om, răspunde tânărul. “Ca să-mi pot plăti studiile, am lucrat. Nu mă laud, dar am făcut-o la cotidianul Le Figaro şi la Radio France International. Cu timpul, am întâlnit oameni care cunoşteau lumea economică mai mult decât cea spirituală”.

 

Nu-i pentru cine se potriveşte...

 

Decizia de a părăsi lumea ideilor şi a cuvintelor în favoarea celei a banilor a luat-o abia după ce, revenit în ţară, s-a trezit că autorităţile române nu i-au recunoscut studiile din Franţa. “M-am întrebat ce sunt eu? Cum să îmi scriu pe cartea de muncă ”filozof”? Că Filozofia nu e o facultate ca Politehnica, unde intri ca să ieşi, clar, inginer”...

 

Mai de voie, mai de nevoie, Cătălin a profitat de relaţiile făcute la Paris ca de “o ocheadă a vieţii”. S-a mulat pe un principiu hindus care, tradus în engleză, zice cam aşa: “by indirections find directions”. Pe româneşte, ar veni că nu-i pentru cine se potriveşte, ci pentru cine se nimereşte. Sau mai degrabă, precizează el, “pentru cine e nimerit de destin”.

 

Aşa a primit oferta unei firme franceze, Decitex, de a deschide o sucursală în România, care să producă mopuri pentru curăţat podele, din microfibră. Un material textil special care înlătură inclusiv streptococii, fără soluţii chimice. “La început, eram speriat de implicaţii, căci Decitex e al doilea furnizor de materiale de curăţenie pentru spitalele din Franţa, plus că mai are clienţi ca Rolls-Royce, Masserati, Lufthansa, Renault. Mă temeam că n-o să fac faţă”. Dar şi-a depăşit inhibiţiile şi, în 2004, a preluat sucursala românească, unde e co-proprietar cu 20% din acţiuni.

 

Totul pentru oameni

 

Până anul trecut, Decitex România a lucrat cu 12 angajate, iar întreaga producţie a fost exportată în Franţa. Rezultatele financiare sunt confidenţiale, însă Cătălin spune că au fost mai mult decât mulţumitoare. Aşa că politica de personal a fost din cele mai generoase: firma a mărit salariile în fiecare semestru, a acordat toate bonusurile permise de lege, plăteşte orele suplimentare cu 175% şi, mai ales, îl cointeresează pe fiecare angajat. “Tuturor muncitoarelor le spunem periodic ce rezultate avem, într-un fel de analiză a muncii”, povesteşte Cătălin.

 

Cum la rezultate excepţionale se cuvin şi recompense excepţionale, în august 2007 a luat hotărârea de a oferi angajatelor şi mai mult: o excursie în Franţa, cu tot confortul. În regim “all inclusive”, la standarde de lux şi chiar cu bani de buzunar, câte 300 de euro pentru fiecare muncitoare.

 

Creme de la creme

 

Cătălin spune că şi în politica de recompense a firmei e tot filozofie: “Am stabilit că într-un an merg româncele în Franţa, apoi vin francezii la noi, iar în al treilea an mergem şi românii, şi francezii, într-o altă ţară. Aşa ne simţim cu toţii nu doar mulţumiţi, ci şi egali unii cu alţii”.

 

Detaliile vacanţei franţuzeşti au fost stabilite cu mult înainte de plecare. Firma a cumpărat bilete de avion pentru toată lumea, a închiriat pe toată durata sejurului un autocar confortabil, a făcut rezervări la hoteluri de clasă şi chiar a oferit fiecărei muncitoare posibilitatea să-şi aleagă pentru fiecare masă ce să mănânce. Asta indiferent că se aflau la Lille sau la Paris, că au prânzit în Parcul Luvru ori au cinat în Montmartre, la vestitul Polidor, unde obişnuiţii casei erau un Rimbaud, un Verlaine sau un Malraux.

 

“Fetele ţin şi acum meniul”, povesteşte una dintre angajate, Ofelia Vasilcu (foto). Şi cum să nu păstrezi dovada că ai avut pe masă delicatese regeşti, precum salată de avocado cu creveţi şi sos caramel, drob de peşte cu cremă de frunze de usturoi verde mentolat, somon file cu cremă de anason, raţă confiată cu cartofi sotaţi în usturoi, foie gras, melci, stridii şi alte bunătăţuri?!

 

“Souvenir” pe viaţă

 

O altă muncitoare, femeie serioasă, cu familie şi copii, mărturiseşte că atunci când a auzit că va merge în Franţa, şi încă pe banii firmei, cu diurnă de vacanţă, nu i-a venit să creadă. “A fost un şoc. M-a fascinat tot ce am văzut şi o să ţin minte toată viaţa o mulţime de lucruri care m-au minunat”, povesteşte Aurica Silaghi (foto). Rememorează în cascadă: “Casele frumoase, străzile pline de vegetaţie, nu ca la noi, prăfuite şi cu noroi... Francezii, chit că-s mai bogaţi, nu se lăfăie cu Mercedes-uri, BMW-uri şi alte maşini mari. Am văzut sute de domni cu costume elegante şi genţi diplomat care mergeau cu scutere... Îmi plăcea cum se plimba lumea seara prin oraş, erau oameni relaxaţi... Într-un parc, am văzut cum îşi făceau masaj, fără să le pese de comentarii... De locurile vizitate, nici nu mai vorbesc. Tot ce ştiam de la televizor, plus o mulţime de alte simboluri ale Franţei de care nici nu aveam habar: Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Domul Invalizilor, mormântul lui Napoleon, Champs Elysee cu parfumuri care te ameţesc, Notre Dame, Place Trocadero, Montmartre...”.

 

Avantaj reciproc

 

Cătălin spune că, după un asemenea răsfăţ, firma a avut foloase de netăgăduit: “După excursie, productivitatea muncii a crescut cu 30% şi a rămas la nivelul acesta constant. Ceea ce înainte nu se putea, s-a putut apoi dintr-o dată”. Dar, precizează el, sejurul francez oferit muncitoarelor a fost o investiţie şi pentru ele. “Le puteam da bani, ca de sărbători, dar i-ar fi cheltuit, probabil fără să rămână cu mare lucru. Aşa, însă, le-am arătat ce n-ar fi văzut niciodată. Eu unul sunt mândru că le-am plimbat pe strada unde am locuit în Cartierul Latin, Rue d’Odeon, şi unde am fost vecin cu Emil Cioran. Bine, recunosc, când le-am spus femeilor de chestia asta, m-au întrebat ”Cioran care ?”. La fel şi când am trecut pe lângă Sorbona, le-am explicat cum devine treaba cu Universitatea asta şi prestigiul ei. Fiecare şi-a îmbogăţit viaţa, cu mai mult sau mai puţin”.

 

Cătălin încheie povestea mulţumit şi convins că el însuşi s-a îmbogăţit, fiindcă “fericit e acela care poate încălzi pe mai mulţi la soba lui”...

 

 


 

 

CA-N FAMILIE
Mică, dar vioaie

 

Decitex România este parte a unui holding înfiinţat în Franţa cu doar 14 ani în urmă care, pe lângă confecţionarea textilelor din microfibre, produce şi cosmetice bionaturale. Media de vârstă a personalului Decitex din întreaga lume nu depăşeşte 30 de ani, aceasta fiind şi vârsta directorului general, în vreme ce fondatorul are abia 40 de ani. Anul trecut, cifra de afaceri a grupului a fost de 4 milioane de euro. “E o sumă mică, pentru că filozofia firmei dă prioritate absolută satisfacerii clienţilor la preţuri cât mai mici şi a personalului la salarii cât mai mari”, explică managerul Decitex România, Cătălin Popa.

 

 

Versiune mobil | completa