Vreau să fiu român!

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE! Jaco du Plessis a pregătit săptămâna trecută un drapel tricolor pentru a-l aborda de Ziua Naţională. “E o mândrie să fii român. România are un trecut mare şi un viitor cu posibilităţi deosebite”, spune simplu Jaco

Îl cheamă Jaco du Plessis, a venit din Africa de Sud şi este preşedintele Fundaţiei Theranova. A pus pe picioare Centrul de ortezare şi protezare ce poartă acelaşi nume, construit în fostul cimitir Olosig fără să dea niciun tun statului. A făcut angajări fără să îşi umple clinica de rude. Şi-a întemeiat o familie cu doi copii fără să aştepte prime de la Primărie. Pune pe picioare oameni cu membrele amputate fără să le ceară peşcheşuri şi, mai ales, nu dă şpagă.

 

Era de aşteptat, aşadar, ca judecătorii să-i respingă cererea de acordare a cetăţeniei române. Nu de alta, dar chiar nu s-a integrat în societatea românească!

 

“Africanul”

 

Are 36 de ani, dar pare mult mai tânăr. Sud-african de origine, Jaco du Plessis este genul de african “nordic”, blond cu ochi scânteietor de albaştri. Asta pentru că familia îşi trage rădăcinile din rândul protestanţilor francezi fugiţi din calea Revoluţiei din 1789. Alura atletică, faţa de puştan şi zâmbetul copilăros, neprefăcut, îi dau aerul de optimism temperat al omului care a trecut prin lume fără să se lase înrăit de ea. “Dacă lucrurile mergeau bine, acum, de 1 Decembrie, trebuia să fiu deja cetăţean român”, zice Jaco.

 

Bărbatul povesteşte relaxat, ca unul obişnuit să spună lucruri dureroase cu zâmbetul pe buze. Vorbeşte o românească melodioasă, învăţată după ureche pe când construia garajul de la Casa Minunată, care i-a fost primul atelier, ajutat de doi tineri care nu ştiau o boabă engleză. “Am învăţat forţat, în sensul bun, nu din carte, ci vorbind cu oamenii. Nu e o limbă uşoară, dar este prietenoasă. În comparaţie cu româna, maghiara nu este o limbă, e un cod secret”, glumeşte străinul.

 

I-a pus pe picioare!

 

Jaco a venit în Oradea în 1997, de Crăciun, la invitaţia Adrianei, pe atunci prietena sa, pe care a cunoscut-o în Capetown, unde ea ajunsese cu o bursă. Şi, odată ajuns aici, nu a mai plecat. S-au căsătorit şi împreună au doi copii: Marc, de nouă ani, şi Jessie, de şase ani.

 

Tehnician ortoped de profesie, Jaco a rămas impresionat de miile de români care, fiindcă nu au o proteză care să le înlocuiască piciorul amputat, zac în pat sau în scaunul cu rotile. Bărbatul a făcut primele proteze în garajul de la Casa Minunată, după care a pus bazele Fundaţiei Theranova, iar apoi ale Centrului de protezare şi ortezare cu acelaşi nume. Clinica Theranova a fost ridicată din nimic, pe o parte din fostul cimitir Olosig, atunci părăsit, cu bani doar din sponsorizări. De-a lungul timpului, aici s-au investit peste cinci miliarde de lei vechi, dar a meritat fiecare bănuţ.

 

“Evidenţele noastre arată că Theranova a ajutat până acum peste 1.700 de oameni. Cei mai mulţi dintre ei români, dar şi pacienţi din Ungaria şi Polonia”, spune Jaco. Pacienţii nu plătesc nimic, căci protezele sunt suportate din sponsorizări şi, de o vreme, din fondurile CAS.

 

Interogatoriu de cultură generală

 

În ciuda acestei munci, Jaco nu reuşeşte să devină român cu acte în regulă. “Încerc de cinci ani să obţin cetăţenie, dar n-am reuşit”. În februarie 2007, a fost cel mai aproape de a deveni român. “Am fost la Bucureşti. Era o curte de judecători. O doamnă întreba şi trei stăteau cu nasul în dosare. Dădeau din cap că “nu” la orice ziceam”, povesteşte bărbatul.

 

Pentru Ministerul Justiţiei nu a contat nici familia întemeiată aici, nici românii ajutaţi de Jaco. “M-au întrebat în ce judeţ e Slatina. Eu sincer, zic: “Nu ştiu, undeva în sud”. Atunci mi-au cerut să spun care este cel mai mare lac din România. “Ufff, asta e chiar greu…”, am spus eu. Şi femeile erau tot mai supărate şi tot scriau în caiete”.

 

Sentinţa a fost dărâmătoare. “Mi-au spus că nu pot primi cetăţenie fiindcă nu sunt integrat în societate şi nu ştiu vorbi româneşte. Nu i-a interesat cine sunt, ce fac sau ce vreau. Am fost aşa de supărat că am zis că nu o să mai trec niciodată prin asta”, spune Jaco.

 

Sentinţa lipsă

 

Încurajat de un prieten, s-a decis totuşi să facă recurs. “L-au tratat în totală bătaie de joc. L-au întrebat: “Ce localităţi traversează râul Ialomiţa?”. Mă întreb dacă sunt studenţi la geografie care le ştiu pe toate”, zice Ovidiu Costea, avocat de profesie. La îndemnul acestuia, Jaco a atacat sentinţa la Curtea de Apel Bucureşti şi, în octombrie 2007, a câştigat procesul, instanţa obligând Ministerul Justiţiei să îi acorde cetăţenia română. Numai că dosarul procesului s-a pierdut! “Cei de la Direcţia Cetăţenii din Bucureşti au spus că fac toate documentele, numai să primească o copie a sentinţei. Dar dosarul a plecat de la Curtea de Apel, şi nu a ajuns la Direcţie. S-a pierdut”, povesteşte avocatul.

 

Astfel, în loc să sărbătorească primul 1 Decembrie ca român, Jaco rămâne în continuare un “străin cu drept de şedere permanentă”. Asta până ce dosarul său va ieşi la iveală sau până când Ovidiu va reuşi să oblige Ministerul Justiţiei să recunoască sentinţa. Lucru care s-ar putea să dureze, mai ales în România. Ţara în care românii visează la cetăţenii străine, iar străinii nu pot deveni români...

 


RIDICĂ-TE ŞI UMBLĂ!

120

de români apelează în fiecare lună la Theranova pentru a putea umbla din nou

 


SĂRACĂ ŢARĂ BOGATĂ

“Mergem într-o direcţie grozavă”

 

La 11 ani de când locuieşte în România, Jaco a ajuns să cunoască îndeaproape realităţile din ţară. “Am fost prin multe ţări şi fiecare are problemele ei. Problemele noastre din România nu sunt cu nimic mai mari decât altundeva în lume”. Jaco susţine că stă în puterea românilor să schimbe ceea ce nu le place: “Mergem într-o direcţie grozavă, dar acum, din cauza crizei economice, suntem într-un impas. Va trebui să înţelegem că, atunci când dai de greu, cel mai bine este să nu te plângi şi să te pui pe lucru. Plânsul n-a ajutat pe nimeni”.

 

Dacă ar fi avut cetăţenie română, Jaco ar fi mers la vot. “Dacă nu votezi, indiferent cu cine ţii, nu ai dreptul să te plângi că nu merg bine lucrurile. Îţi meriţi soarta. Într-o ţară în care oamenii o duc greu, dar ai cei mai bogaţi politicieni, ceva “nu puşcă” şi trebuie schimbat”, spune bărbatul cu convingere.

 

 

Versiune mobil | completa