ANGLIA SUB ASEDIU. Revoltele “de shopping” şi psihologia tinerilor jefuitori: “Nu ne-am adunat pentru o cauză, doar spargem un magazin”

1  0  0  0 

ANGLIA SUB ASEDIU. Revoltele “de shopping” şi psihologia tinerilor jefuitori: “Nu ne-am adunat pentru o cauză, doar spargem un magazin”

Luptele de stradă, jafurile şi incendierile din cartierele londoneze au scos la suprafaţă lucruri despre tinerii britanici şi societatea în care trăiesc, la care mulţi nu s-au gândit până acum, arată o analiză publicată de The Guardian.

Stânga radicală din Marea Britanie consideră că revoltele sunt nihiliste, nu par să aibă motivaţii politice şi nici vreun motor social sau care să ţină de comunitate. "Nu ne-am adunat pentru o cauză, doar mergem să spargem Foot Locker (magazin de articole sportive)", a recunoscut sincer o femeie din cartierul londonez Hackney.

"E foarte posibil să-ţi vezi acţiunile remodelate într-o cauză nobilă dacă ai fura pâine sau lapte. Dar nu merge când şuteşti treninguri şi laptopuri", scrie jurnalista britanică Zoe Williams.

Preferinţele de consum ale acestor tineri revoltaţi arată că revoltele sunt mai degrabă unele "de shopping", iar acest lucru este nemaivăzut până acum. O violenţă din partea autorităţilor, care a provocat un urlet de protest - acest lucru este un scenariu vechi de când lumea, însă mulţimi care se deplasează de la un mall la altul, încercând să evite pe cât se poate confruntarea cu poliţia este ceva cu totul nou, scrie publicaţia britanică.

Nihilismul nu mai pare principala caracteristică a acestor revolte, după ce priveşti lucrurile din acest punct de vedere: "Cum poţi să nu mai crezi în lege şi ordine, într-un univers moral, în cooperare, în sensul existenţei, şi totuşi să crezi în hainele sport? Cum poţi dispreţui cultura, dar totuşi să vrei o plasmă ca cele de la agenţiile de pariuri?".

Totuşi, chiar dacă nu au o agendă politică, revoltele au o explicaţie politică. Conservatorii susţin sus şi tare că e vorba despre "criminalitate pură", fără nici un alt scop mai înalt. O perspectivă mai autoritariană arată că e vorba despre o generaţie cu un sentiment fals de îndreptăţire, creat de sistemul de justiţie care a creat o cultură a victimelor şi a dat dovadă de indulgenţă. E vorba despre nişte oameni care nu întreabă ce pot face pentru ei înşişi, ci ce ar fi trebuit să facă alţii pentru ei.

O altă viziune este aceea că reacţia este una umană, faţă de brutalitate şi de sărăcie, după cum s-a arătat în alt editorial, din The Independent: "Este o umilire repetată, aceea de a fi continuu deposedat într-o societate bogată. Cetăţenii tineri, inteligenţi, din ghetouri caută o explicaţie pentru faptul că sunt mereu la capătul negru al Angliei, condamnaţi la un întuneric unde umanitatea lor nu este socotită demnă nici măcar de ajutor".

Undeva la mijloc se află o altă explicaţie: asta se întâmplă când oamenii nu au nimic şi când li se bagă sub nas tot timpul lucruri pe care nu şi le permit. "Societăţile consumeriste se bazează pe abilitatea de a participa la ele. Consumatorul de acum s-a născut din program de muncă mai scurt, salarii mai mari şi disponibilitatea creditului. Ei par că atacă magazinele care vând lucruri pe care le-ar consuma în mod normal. Deci poate că se revoltă împotriva unui sistem care le neagă recompensele, pentru că nu şi le permit". Tinerii revoltaţi de la Londra nu atacă magazine de lux cu mărci străine, ca Tiffany's sau Gucci, remarcă analiza citată.

"În esenţă, se întâmplă ceva asemănător unei revolte din puşcărie: nu se ştie cum, din unitatea de izolare emană un zvon că cineva a fost rănit într-un fel sau altul. Va apărea o formă de furie morală care se materializează în răzbunare egoistă. Nu există vreun scop mai înalt, e vorba doar de un volum mare de oameni cu un trecut marcat de comportament impulsiv, care trăiesc o aventură gigantică", crede psihologul criminalist Kay Nooney.

Un alt profesor criminalist, John Pitts, spune că mulţi dintre cei implicaţi în revolte "vin din zone cu venituri joase şi şomaj ridicat, iar cei mai mulţi nu au un viitor legitim. Apare o întrebare socială cu privire la tinerii care nu mai au nimic de pierdut".

Mulţi tineri se bazează, poate, pe ideea că nu vor merge la închisoare pentru o pereche de pantaloni sport, în contextul în care mai multe şcoli de corecţie au fost închise, iar retorica reducerii populaţiei din penitenciare îi duce pe mulţi cu gândul că nu vor mai face închisoare.

Un alt aspect nou apărut în societatea britanică îi priveşte pe imigranţi. Un mesaj de pe Twitter anunţa că proprietarii turci de magazine din Dalston au ieşit cu bâtele de baseball să-şi apere bunurile. Un mesaj ironic a venit rapid în replică: "Ai naibii imigranţi. Cum vin ei aici, să ne apere cartierele şi comunităţile".

Paradoxul care a scos în faţă aceste evenimente este că nu doar marile lanţuri de magazine au fost sparte, ci au fost atacate şi micile chioşcuri de la colţ de stradă, care nu au bunurile asigurate.

"Când un lanţ de magazine este atacat, protecţia pe care i-o asigură aspectul corporatist ne face să nu răspundem emoţional, deşi dezaprobăm nerespectarea legii şi ordinii. Când un magazin de cartier este distrus, totuşi fărădelegea are o victimă şi ne simţim dezgustaţi. Nu mai contează bunurile care au fost furate, ci oamenii din spatele bunurilor", este concluzia analizei din The Guardian.