Moaştele Sfântului Nectarie se află la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea

Moaştele Sfântului Nectarie se află la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea

Moaştele Sfântului Nectarie din Eghina, Grecia, se află pentru prima dată în Bihor pentru câteva zile, în Săptămâna Luminată, la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea.


Aduse luni din Grecia, în cea de-a doua zi de Paşte, la Mănăstirea Sfântei Cruci, situată la doi kilometri de Oradea, moaştele Sfântului Ierarh Nectarie, făcătorul de minuni, sunt expuse în altarul de vară al mănăstirii, scrie Agerpres.

Moaştele vor rămâne la mănăstire în toată perioada Săptămânii Luminate, pentru ca toţi credincioşii să aibă posibilitatea să se închine.
La intrarea în mănăstire, credincioşii pot cumpăra iconiţe cu Sfântul Nectarie, împreună cu mir şi tămâie, mai multe cărţi despre viaţa şi minunile sfântului sau batiste brodate cu chipul său.
Sfântul s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un oraşel situat în provincia Tracia, din nordul Greciei. La botez, a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani, se îndreaptă către Constantinopol, dornic să-şi continue studiile. În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog şi dascăl. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an, este hirotonit diacon, primind numele Nectarie. După ce a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici va sluji la Biserica Sfântul Nicolae, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapolis. Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanţă, prin care îi va retrage cinstea arhierească. În Grecia, va ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios. Renunţă la funcţia de conducător al Seminarului Teologic şi întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. Trece la cele veşnice la 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an şi jumătate chinurile cancerului. El este grabnic vindecător de cancer şi de alte boli grave.


Trupul său a fost izvor de mir şi miresme plăcute încă de la înmormântarea sa în curtea Mănăstirii Sfânta Treime, sub un molift. La şase luni, când a fost adusă lespedea de mormânt, maicile au socotit că ar trebui să aranjeze mormântul, să nu se surpe. Când au ridicat capacul coşciugului, o vedere minunată li s-a arătat: trupul părintelui era neputrezit, el părea că doarme şi emana o "mireasmă negrăită'". Maicile au hotărât ca la răstimpurile hotărâte de Biserică să deschidă fericitul mormânt. Timp de douăzeci de ani, trupul şi sfintele veşminte ale părintelui Nectarie au rămas intacte. Dumnezeu a îngăduit însă ca, după acea vreme, legea firii să-şi urmeze rânduiala. O credincioasă căreia Sfântul Nectarie i s-a arătat a mărturisit spusele sfântului: "De ce te-ai întristat? Eu m-am rugat Domnului să îngăduie trupului meu să putrezească. L-am rugat pentru evlavia creştinilor, ca osemintele mele să se împartă în toată patria noastră, Grecia, şi în toată lumea şi să fie mângâiere credincioşilor...".
La 32 de ani de la cuvioasa sa adormire, după ce sfintele sale moaşte au dobândit o ultimă înfăţişare, cea de oseminte, s-a hotărât dezgroparea lor şi recunoaşterea lor ca moaşte de sfânt. Canonizarea sa în rândul Sfinţilor Ortodoxiei a avut loc în anul 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.

 

 

Versiune mobil | completa